Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

Cu sufletul la Sfanta Liturghie !

Pubblicato il da Camelia


Astazi am ajuns la Sfanta Liturghie dupa o buna bucata de timp. As putea gasi o mie de motive intemeiate care sa sustina absenta mea de la slujba religioasa de duminica, dar nu ar fi baza nici unei scuze. Caci o solutie s-ar gasi, pana la urma. De data asta m-am dus pe internet si, se pare, asa cum aveam sa descopar, ca am gasit o bisericuta pe sufletul meu, aici la Roma, chiar destul de aproape de casa mea. L-am pregatit pe ingeras si am plecat pe jos la biserica.
E o zi linistita de duminica, fara aglomeratia infernala a capitalei care, desi e o normalitate pentru unii, eu nu o sa ajung sa ma obisnuiesc. Asa ca fac abstractie, caci am lucruri mult mai importante la care imi zboara gandul si mi se inalta sufletul, decat sa ma amagesc pentru atata lucru. Si tot fredonandu-i ingerasului meu "Podul de piatra s-a daramat/ A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe rau in jos/ Altul mai strasnic si mai frumos", si cerand indicatii despre strada unde se afla bisericuta cu pricina: ("E inca acolo strada in dimineata asta!", mi-a raspuns un batranel cu umor), iata-ne ajunsi. Doua femei ne-au aratat locul precis unde se desfasura slujba si am purces cu entuziasm. Ah, imi lipsea atmosfera de sfintenie. Surpriza, puhoi de lume, astfel incat sala era neicapatoare. M-a bucurat acest fapt, caci romanul, departe de casa, simte nevoia sa se roage, dincolo de prejudecatile care i se arunca in spate si de muncile pe care trebuie sa le presteze, caci nu se afla in pamant strain din distractie, cu siguranta, ci pentru un trai mai bun. Iar prezenta la Sfanta Liturgie e un mod de a se simti acasa. Oameni simpli, linistiti stau cu capul plecat, atenti la predica preotului care subliniaza importanta smereniei. Am intarziat la citirea Evangheliei. Copilul meu drag e cuminte. Parca simte importanta locului unde na aflam si e linistit. Biserica e simpla, parca ar fi o sala de teatru, cu fotolii albastre. Peretii nu sunt pictati, dar sustin, tacuti, icoanele sfinte. In fundul salii preotul e acompaniat de un cor cu voci de arhangheli, un grup de trei persoane, dar care par ca ii canta insusi Domnului. E divin totul! Sufletelul meu mic doarme. Il iau in brate si ma duc mai in fata. Cand se trezeste nu e agitat, desi vede toata lumea din jurul lui. Se uita peste tot si notez ca din spate, cineva ii trimite pupici si zambeste, iar din dreapta mea, un barbat ii face tai-tai cu mana. El priveste cu atentie, si la un moment dat, fata domnului cu pricina il cam deranjeaza, caci e gata sa planga. Il linistesc si ii trece. La auzul muzicii sfinte, ridica manutele si e bucuros , ca atunci cand mama ii pune muzica acasa. Se apropie mometul impartasaniei. Parinti cu copii se aseaza in rand cu noi. O fetita de vreo 7 anisori, cu ochelari cu rame roz, il provoaca pe gurita al meu la joaca, in liniste. Il apuca de nasuc, de barbita, iar el se fixeaza cu ochelarii ei. E hotarat ca ii vrea. De obicei, e absent la prezenta altor copii. Deseori e oprit pe strada ca sa il vada si sa il atinga, dar el e indiferent. Se uita dincolo de ei. De data asta insa ma uimeste. E chiar foarte sociabil. Dragul meu mic! O doamna imi facuse semn sa ma asez pe scaun, dar mai rezistam. Preotul savarseste singur slujba, dar e totul atat de perfect. Se simte harul lui Dumnezeu peste el, peste noi. Ah, uitasem de lumanare! Am cumparat-o. In sfarsit sunt fericita ca ingerasul meu mic se impartaseste. "-Cum il cheama?/ -Brandon Andrei, am raspuns." Oh, e cuminte !, iar o doamna ne ofera si doua bomboane-jeleu pentru pitici mici si imi face semn ca sa iau anafura. Asteptam finalul slujbei, timp in care o tanara il face sa rada pe ingeras. Intreb, la intrare, pe femeile care se ocupau cu cartile sfinte si lumanarile, cand spovedeste preotul si plecam. Ce usurare! Parca plutesc! La semafor o alta doamna mai in varsta il vede si il intreaba cati dintisori are, caci, desigur are cam multi la 10 luni si jumatate, subliniind faptul ca e un frumos. Inima imi creste si, pe ritmuri de "Podul de piatra s-a daramat...", ne intoarcem acasa.

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Duminica cu clatite si televizor...

Pubblicato il da Camelia


 Astazi am facut clatite...cu nutella pentru tati si cu dulceata de caise pentru mine si ingeras. Mai intai pentru ca era duminica, iar apoi ca sa sarbatorim faptul ca ne-am cumparat televizor LCD, nu de alta, dar nu aveam si era in oferta.
De ce le-am preparat acasa clatitele? Pentru ca, dupa parerea mea si a lui tati, fac clatite bune. Si am crescut asa, cu clatite facute in casa de mama mea, duminicile, in copilarie.
Dar cum de nu aveam televizor, o sa va intrebati!
Ei, da, nu aveam televizor... Si ce? Aveam  altceva..., mai mult timp la dispozitie. Iar televizorul chiar de asta l-am si luat, sa ne pierdem timpul, vorba ceea, in ce ma priveste, atunci cand il adorm pe sufletelul meu mic, sau pentru a profita de vreun film, seara, ca sa stam imbratisati, eu cu capul pe umarul lui, iar el cuprinzandu-ma de mijloc, iar pentru ingeras, sa se uite la desene animate, desi inca nu e un pasionat, dar e atras de vocile necunoscute.
Aveam, totusi, laptop ultimul model, nu conteaza care, ca de, statul pe internet a devenit mai mult decat o moda sau necesitate... E inutil sa mai lungim vorba despre asta.
Vreau doar sa subliniez entuziasmul care ne-a cuprins, o data ce tati a ajuns acasa cu televizorul. Parca eram pe arcuri, saream in sus ca niste copii, radeam, iar piticotul nostru radea si mai tare, chiar daca nu pricepea prea bine despre ce e vorba..., important e ca era fericit.
Acum e de-al casei el, televizorul si e al nostru...


Leggi i commenti

10 luni cu felicitari..., pentru ingerasul meu!

Pubblicato il da Camelia

 Pe cand avea ingerasul meu 8 luni, un domn simpatic ne-a asigurat: "A, la varsta asta pricep tot, dar ne iau peste picior!"
 Ei, acum ca a implinit 10 luni, cu felicitari, gurita lu' mama mica e mai mult decat un spiridus. E o papusa deosebita cu aer de intelept, iar noi ne plecam la dorintele lui. Si i le si implinim, caci, desi ni le cere decis, e vorba doar de necesitatile lui de ingerel ca sa poata creste mare, frumos si dulce..., asa de dulce, ca am ramane ziua intreaga sa ne pierdem in blandetea privirii lui de copil istet, am saruta la nesfarsit gurita de trandafiri si ne-am topi sub gesturile jucause care incep la aceeasi ora matinala, cu trasul de par, de gura sau aruncandu-se asupra umerilor largi ai lui tati, care il priveste cu coada ochiului, prefacandu-se ca doarme, ca sa mai fure un pic din somnul de dimineata. Dar nu prea are vreo altrenativa. Doar daca mami il ia pe ingeras si isi fac de lucru amandoi in bucatarie cu prepararea micului dejun, caci atunci cand suna ceasornicul din stomac, doar mancand il poti opri. Astfel, tati poate sa mai fure un pui mic de somn.
 Deseori ma trec lacrimile la gandul ca va creste prea repede, iar eu voi ramane cu dulci amintiri. In acel moment il strang tare la piept si ii spun ca e iubirea mica a vietii mele, ca il iubesc din tot sufletul, dupa care il umplu cu pupici de o dragoste imensa.
 Acum, ca a priceput ca se poate sustine pe picioruse, nu ramane nici un coltisor neexplorat. Nu ii mai ajunge marginea patului, si il gasesti in picioruse, sprijinit de peretii casei, de mobile, de scaune etc. Cel mai mult insa, il atrage bucataria. Cum mami are tot timpul de "executat" cate ceva in bucatarie, el a priceput mersul lucrurilor si isi satisface curiozitatea pe deplin. Iar "operatiunea de aspirare" a devenit o adevarata distractie, caci imi da suport, tinandu-se de firul aspiratorului, pana la sfarsit. 
 E, din punctul de vedere al ascultarii, un "Strop de luna" in varianta umana, caci asemeni mogaldetei de iepuras din poveste, cu cat ii interzici mai mult sa faca ceva anume, din cauza pericolului ce poate urma, el tot mai mult se indarjeste in acea privinta. Asa ca te pomenesti, cand iti e lumea mai draga, ca iti scoate din priza cablul de la internet, ca se ridica pe aragaz pana la inaltimea butoanelor, ca pune mana cu curaj pe greutatile de antrenament ale lui tati etc. Tot ce poate fi atins de sufletelul curios a fost mutat. Dar, tocmai de aceea, curiozitatea a crescut. Iar telul sau e acesta: sa atinga tot ceea ce nu poate fi atins cu usurinta. Ce mai, nu se poate pierde din ochi! Cu toate acestea ii lasam toata libertatea de miscare, dar il tinem sub control vizibil in mod discret.
 E un copil bun in toate privintele: nu face mofturi la mancarica, e un iubitor al baitei, se joaca toata ziulica, incat parca ii pare rau ca trebuie sa adorma cand il lasa puterile, ca si cand totul ar disparea pe perioada absentei lui. 
 Are ritmul in vine, raspunde la orice fir de muzica prin miscari de manute si zambitor nevoie mare.
 Iar casa ar fi trista fara  gurita mea mica, ce nu  se plictiseste deloc. Chiar si usa de la dormitor e interesanta pentru el, caci el insusi o deschide si o inchide dupa plac.
 Aerul rece de toamna e binevenit, un motiv in plus sa il imbrace mama pe ingeras ca pe o papusa. A, uite un moment antipatic..., imbracatul. Il cam enerveaza, dar ii trece. Iar o data imbracat, e copilul cel mai frumos de pe lume. Si ii cant astfel, ca sa il adorm, refrenele copilariei mele, pe care mi le fredona mama mea, dar in varianta masculina:

"Are mama un baietel
 cat un ghemotoc,
Are mama un baietel
 frumusel foc.
Si la scoala si acasa
 lucreaza cu spor...
Baiatul mamei e harnic
 si de ajutor."
               _

"Cine sta posomorat
Tam-diri-diri-diri-dira,
 Se face baiat urat
 Tam-diri-diri-diri-dira.

Cine sta posomorat
Tam diri diri diri dira,
 Se face baiat urat
 Tam-diri-diri-diri-dira.

Uita-te la mine zau
  Tam-diri-diri-diri-dira,
Ca eu sunt vesel mereu 
Tam-diri-diri-diri-dira.

 Uita-te la mine zau
  Tam-diri-diri-diri-dira,
Ca eu sunt vesel mereeeu 
Tam-diri-diri-diri-diraa."




Leggi i commenti

Vechiul Testament - Cartea intii a regilor - Cap.2

Pubblicato il da Camelia

E greu de parcurs lectura Vechiului Testament, mai ales ca gandul imi fuge aiurea, te miri pe unde, si ma face sa pierd sirul ideilor.  Dar cu rabdare, azi ceva, maine ceva, o sa reusesc.
Era usor sa se dea vina pe Dumnezeu cand ceva nu era pe placul omului, iar acum, mai mult decat atunci, nu s-a schimbat nimic. Bine ca macar cineva se mai gandeste sa ne limpezeasca mintile si sufletul cu muzica...


""" Nimeni nu este sfint ca Domnul, caci nu e altul afara de tine, si nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru.
 Nu va laudati si cuvinte trufase sa nu iasa din gura voastra, caci Domnul este Dumnezeul a toata constiinta si lucrurile la Dansul sunt cantarite.
 Arcul celor puternici s-a frant, iar cei slabi s-au intins cu putere.
 Cei satui vor munci pentru piine, iar cei flamanzi nu vor mai avea foame.
...................................................................................................................................................................
 Domnul omoara si invie;  El coboara la locuinta mortilor si iarasi scoate.
 Domnul saraceste pe om si tot El il imbogateste; El smereste si El inalta. El ridica pe cel sarac din pulbere si din gunoi pe cel lipsit, punindu-i in rind cu cei puternici si dindu-le scaunul maririi, caci ale Domnului sunt temeliile pamintului si El intemeiaza lumea pe ele.
 Pasii sfintilor sai El ii pazeste , iar nelegiuitii vor pieri in intuneric caci omul nu prin putere este tare.
......................................................................................................................................................................
sa nu se laude cel intelept cu intelepciunea sa si cel puternic sa nu se laude cu puterea sa , nici cel bogat sa nu se faleasca cu bogatia sa; ci cel ce voieste sa se laude , cu aceea sa se laude ca stie si cunoaste pe Domnul si face judecata si dreptate in mijlocul pamantului."""

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Aer de toamna... cu vise de mica printesa!

Pubblicato il da Camelia

poster di A Little Princess
Ah, ce stare de bine ma cuprinde cand trag in plamani aerul proaspat al diminetii de toamna... E placut sa simt senzatia unei bluze cu maneca lunga sau a unei perechi de incaltari pe care ardeam de nerabdare sa le port din nou. O sa cad in butoiul cu melancolii al toamnei? A, mai mult decat atat..., caci, dupa ce ca ea, draga toamna, si-a trambitat sosirea pe nesteptate prin briza rece a marii, am retrait emotia varstei "cu capul aievea si pretutindeni", revazand  o bijuterie de film: Mica Printesa. E placut sa stai sub paturica si sa te delectezi cu filme care-ti sunt pe suflet...

 











1914, la graziosa Sarah (Liesel Matthews) è una ragazzina orfana di madre che ha vissuto molti anni con il padre in India che si vede costretta suo malgrado ad allontanarsi da quest’ultimo per entrare in un collegio di New York, il padre deve partire per il fronte e lei viene affidata alle cure della direttrice del collegio Miss Minchin (Eleanor Bron).

Sarah è veramente una piccola principessa, gentile con tutti, alunna talentuosa e diligente, e nonostante venga trattata con tutti privilegi che il suo rango prevede, lei non fa pesare mai la cosa alle sue compagne diventandone amica e confidente.

Purtroppo la favola ha un finale inaspettato, perchè il padre di Sarah muore al fronte, il governo inglese  ne confisca tutti i beni, e Miss Minchin trasforma la piccola Sarah da principessa in sguattera, la ragazzina verrà privata di ogni bene e genere di conforto, relegata in una soffitta e costretta a subire mille umiliazioni, solo i suoi sogni e le sue favole riusciranno a confortarla.

Come il padre gli aveva insegnato a suo tempo tutte le donne sono principesse, e Sarah affronata la sua nuova condizione e le difficoltà applicando questo motto, sino a che il destino dopo tante sofferenze decide di regalargli ancora un pò di felicità.

La piccola principessa, come Il piccolo Lord e Il giardino segreto, oltre ad essere classici della letteratura per ragazzi hanno in comune la stessa autrice, la scrittrice inglese Frances Hogdson Burnett (1849-1924). Il libro della Burnett ha avuto una lunga vita anche sul grande schermo nonchè svariati adattamenti televisivi e una serie a cartoni made in japan, Lovely Sara, che rappresenta sorprendentemente  l’adattamento più fedele al romanzo originale.

Il film di Alfonso Cuaron ( I figli degli uomini) si basa sulla versione cinematografica del 1939 con la baby-diva americana Shirley Temple, il film è una favola drammatica costruita ad arte e grazie all’ottimo lavoro del regista, e della convincente messinscena il film si rivela un piccolo gioiello che piacerà a grandi e piccini anche in questa versione riveduta e corretta del romanzo originale che modifica una lunga serie di particolari presenti nel libro, modifiche che però non ne inficiano affatto l’efficacia e il grande impatto emotivo.

Con tag CA-N FILME

Leggi i commenti

Leonardo Pieracioni-scenograf, regizor, actor de comedie

Pubblicato il da Camelia


Leonardo Pieraccioni e actorul meu italian preferat. E un personaj complet, din punctul meu de vedere, in ceea ce priveste cariera sa de scenograf, regizor si actor de comedie. De cand am vazut filmul sau " Il ciclone", m-a cucerit cu fiecare imagine si fraza de duh. Au urmat apoi "Un paradiso all'improviso", Ti amo in tutte le lingue", Una moglie bellissima"etc. Iar cand spune el insusi ca "exprima in filmele sale ceea ce ar dori sa vada el pe marele ecran", ii dai dreptate, caci te surprinde de fiecare data cu desfasurarea actiunii, si te intrebi cum de i-au trecut prin cap asemenea trasnai. E unic, in felul sau..., e un nebun de legat...

Biografia di Leonardo Pieraccioni:

Fiorentino, attore, regista e sceneggiatore, figlio unico, decide - come lui stesso ha detto - di fare l'attore già all'età di quattro anni. Cresciuto frequentando il cinema 'Universale' di Firenze, abbandona la scuola dopo aver frequentato un biennio di Perito Aziendale. A 17 anni conosce Carlo Conti e con lui comincia a scrivere spettacoli da mettere in scena nelle piazze cittadine e nelle tv locali. Debutta nel cabaret nel 1985 con lo spettacolo 'Camomilla' seguito, due anni dopo, da 'Molto poco spesso', con la regia di Giorgio Ariani. Sempre per il teatro, è autore e interprete di numerosi monologhi fra i quali 'Leonardo Pieraccioni show' (1990), 'Novantadue verso l'Europa' (1992), 'Villaggio vacanze Pieraccioni' (1992), 'Pesci e frigoriferi' (1994) e 'Fratelli d'Italia' (1995, con Carlo Conti e Giorgio Panariello). In campo cinematografico - dopo aver girato 29 cortometraggi dei quali è autore, interprete, regista e produttore - realizza il suo primo lungometraggio come regista nel 1995 , 'I laureati', con una spesa di due miliardi e mezzo ed un incasso di 15 miliardi. L'anno successivo scrive (con Giovanni Veronesi), dirige e interpreta 'Il Ciclone', ad oggi il più grande successo cinematografico del mercato italiano con oltre 75 miliardi di incassi al botteghino. La pellicola si è aggiudicata il 'Nastro d'Argento', il 'David di Donatello' e due 'Ciak d'oro' come miglior film e migliore regia. Nel 1997 firma il suo terzo film, 'Fuochi d'artificio', altro fenomeno di incassi (72 miliardi di lire) e di pubblico. Nel 1998 è co-sceneggiatore e protagonista del western di Giovanni Veronesi 'Il mio West', accanto a Harvey Keitel e David Bowie. Dopo 'Il pesce innamorato' (1999), che non ha avuto il successo di pubblico dei precedenti, è seguita una pausa di due anni prima del suo nuovo film, 'Il principe e il Pirata', (con Massimo Ceccherini) distribuito nelle sale a Natale 2001. Dall'età di 15 anni scrive piccoli racconti pubblicati in due volumi: 'Trent'anni, alta, mora' e 'Tre mucche in cucina'. Nel 2000 è tornato al teatro con il 'Leonardo Pieraccioni show'.

Con tag ACTORI

Leggi i commenti