Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

10 post con religie

Jurnal scoțian. Acordorul de piane

Pubblicato il da Camelia Gherghe(Bellia)

Am aproape un an de când nu mai lucrez ca delivery-driver pentru restaurantul indian ținut de nepalezi. La un moment dat, cineva din țară, o persoană generoasă, mi-a oferit o mică sponsorizare pentru a termina un proiect început mai de mult, ediția Tetraevanghelului de la Sibiu. După ce m-am apucat de lucru, nu am mai avut timp să alerg prin oraș cu sufertașele de tikka masala. Numărul meu de telefon a rămas însă în agenda restaurantului și, din când în când, de obicei în zilele foarte aglomerate, șeful mă sună pentru a-mi cere mici servicii, desigur, contra unor tipsuri bune. De pildă, să duc o comandă într-un sat mai îndepărtat sau să fac pe taximetristul pentru câte un client întârziat.

Ieri seară m-a sunat din nou. Destul de târziu, la o oră când într-un orășel ca al nostru n-ai găsi un taxi nici pentru toți banii din lume. Un client voia să ajungă în Stewarton, un sat la vreo 20 de kilometri depărtare. M-a amuzat precizarea șefului de restaurant: vezi că e un acordor de piane. Zic: și ce dacă e acordor de piane? Doar nu le cară după el. Nepalezii mei au un obicei formidabil de a-ți atrage atenția asupra unor lucruri pe care le socotesc ei importante! Îmi amintesc că Abiskar mă informa mereu cu câțipence s-a mai ieftinit cola la Morrisons, deși îi spusesem de nenumărate ori că nu beau niciodată cola.

Pe drum, dintr-una în alta, acordorul de piane, un bătrânel simpatic, cu un aer de profesor aiurit ieșit la pensie, m-a întrebat cu ce mă ocup. L-am simțit ușor amețit și pus pe vorbă. Sunt preot, i-am zis. A dat să râdă, dar s-a gândit să nu facă totuși o gafă.

– Vorbești serios?

– Sigur, i-am zis, sunt preot misionar.

– Păi, dacă ești preot, de ce lucrezi la un restaurant?

I-am explicat că nu sunt angajat, fac doar mici comisioane, pentru un ban în plus. A tăcut, s-a mai gândit un pic.

– Totuși, zice, eu nu pot să accept chestiile astea.

– Ce chestii?

M-am gândit, pentru o clipă, că se referă la joburile ocazionale ale unui preot.

– Poveștile pe care le spune biserica. Raiul, iadul, viața de apoi… Adică, cum să-ți spun, ceva există, asta e clar. Dar nu cred în Dumnezeu, no offence!

Vorbise rar, își căuta cuvintele. Mi-am dat seama că nu vrea să mă jignească, dar nici nu ar pierde ocazia să-mi spună ce-l roade.

– Asta era? Stați liniștit, nici eu nu cred tot timpul.

– Cum așa? m-a privit lung. Doar ai spus că ești preot.

– Și ce dacă sunt preot? Nici preoții nu cred tot timpul.

– Nu e bine, a oftat el. Eu nu cred în Dumnezeu, dar parcă mi-aș dori ca cineva să creadă. Și când nu crezi, ce faci?

– Ce să fac, zâmbesc eu, taximetrie.

A râs și el, atmosfera s-a destins. Am simțit că subiectul chiar îl interesa și nu mă întrebase doar ca să se afle în vorbă.

– Am vrut să spun, reiau eu, că îndoiala este ceva firesc pentru un om credincios. Numai fanaticii sau ateii își închipuie credința ca o certitudine, când, de fapt, credința este tot o îndoială, mai mică sau mai mare. Nu este nimeni care să nu se îndoiască în credința sa.

– Chiar și sfinții? sare el.

– Chiar și sfinții. Sfinții s-au îndoit cel mai puțin de Dumnezeu, dar s-au îndoit și ei. Nu știu dacă ați citit Biblia. Ioan Botezătorul a fost cel mai mare sfânt, l-a botezat pe Iisus, a văzut cerurile deschise și a auzit glasul lui Dumnezeu spunându-i, acesta este fiul meu…

– Și? m-a întrerupt el, nerăbdător.

– Și la sfârșit, Ioan s-a întrebat, oare el este Mesia sau să așteptăm pe altul. Însă, vă spun eu, asta este o credință adevărată, nu vă luați după predici.

– Nu m-aș fi gândit, a spus bătrânul. Totuși, sunt oameni care pur și simplu nu cred în Dumnezeu…

– Știu ce vreți să spuneți, a venit rândul meu să-l întrerup. Dar nici aceasta nu este o certitudine. În acest caz, e mai corect să vorbim de o îndoială maximă. Stadiul cel mai de jos al credinței este îndoiala maximă, în care Dumnezeu abia se mai ține, de un atom, de un punct, de „ceva”. N-ați spus chiar dumneavoastră, adineaori: ceva există?

– Vrei să spui că nu există atei? s-a mirat el.

– Nu, nu, aș fi prea patetic. Vreau doar să spun că toți suntem credincioși. Sau dacă preferați, toți ne îndoim. Când episcopul nostru se spală pe mâini, e un obicei ritualic mai vechi, îl întreabă pe cel care îi toarnă apă: câți suntem credincioși? Și acela îi răspunde: toți suntem credincioși.

– M-ai zăpăcit de tot, murmură bătrânul.

Se prea poate, acesta nu este un subiect pe care să-l lămurești pe drumul de la Kilmarnock la Stewarton. Poate că nici eu nu eram prea coerent, pentru că afară începuse să plouă și trebuia să mă concentrez la drum. Farurile mele bat cam într-o parte. De altfel, n-a mai durat mult și am ajuns. În utimele minute am schimbat subiectul, pentru că n-aș fi vrut să par omului genul de predicator ambulant care nu se lasă până nu-și mântuiește interlocutorul. Așa am aflat că este colecționar de autografe și că are, între altele, un autograf de la Michael Nyman, un pianist englez pe care îl ascult și eu cu plăcere, nu numai pentru compozițiile sale superbe din filmul The Piano, ci și pentru „Cartea de cântece”, în care a pus pe muzică poeziile lui Shakespeare și Paul Celan. La sfârșit, acordorul de piane mi-a dat pe cursă douăzeci de lire, ceea ce nici pentru un preot nu-i de ici, de colo.

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Părintele Arsenie Papacioc

Pubblicato il da Camelia

http://www.jurnalul.ro/special/interviuri/parintele-arsenie-papacioc-viata-inseamna-moarte-continua-585123.html

176772--papacioc-dsc-1905-2.jpg

„De ce aţi venit la mine?”
Am avut nesperata bucurie de a-l întâlni pe Părintele Arsenie Papacioc, iar cuvintele sale blânde şi acum îmi răscolesc amintirile. Te certa cu duhul blândeţii, te înviora cu vorba înţeleaptă, te ridica de acolo de unde greşelile te co­bo­rau, punea degetul pe rănile tale, iar în clipa rugăciunilor pe care le rostea pentru tine te simţeai des­po­vărat.

„De ce aţi venit la mine? Ei, dar acum că aţi venit hai să vă citesc o rugăciune...”, aşa te în­tâm­­pi­na de fiecare dată du­hov­nicul Pa­pacioc. „Vezi-ţi de viaţa ta du­hov­nicească, pentru că Bi­serica este acolo întru totul unde este Ade­vărul. Să spui neîncetat «Doamne Iisus Hristoase, milu­ieş­­te-mă pe mine, păcătosul». Să spui rugăciuni la Maica Domnului, Stăpâna Cerului şi a Pământului, care este supărată pe cei care nu-i mai cer nimic.

Avem un înger păzitor, pe care ni l-a dat Dumnezeu ca să ne păzească sufletul până la moarte, pentru ca să fim păziţi şi să nu lase viaţa noastă în mâinile unui duş­man, care este diavolul. Ca să fii apă­rat să nu uiţi să porţi mereu ve­righetă dacă eşti căsătorit, iar cru­cea să nu lip­seas­că de la tine!” Ochii părintelui stră­lucesc, bucuria că înţelegi ceea ce îţi spune e mare şi cu ne­putinţă de strunit. După o experienţă de zeci de ani în puşcăriile comuniste, credinţa sa parcă îl întinerea. Nu puteai cre­de că este nonagenar, spiritul său era de neînfrânt. Născut la 15 au­gust 1914, în satul Misleanu, co­mu­na Perieţi, judeţul Ialomiţa, pă­­rintele Papacioc era din 1976 du­­hovnicul Mănăstirii Sfânta Ma­ria din Techirghiol. Macedo­nean după tată, bunicul Părinte­lui a fost la rându-i preot, dar în Ma­ce­donia, de unde şi numele de Papacioc. La origine, numele era Albu.

Despre viaţa în temniţă, Părintele Arsenie Papacioc spunea: „Nu m-au omorât, deşi mă urmăreau, mă băgau pe la răcitor, la camere frigorifice. În trei zile mureai, după socoteala lor. N-am murit în trei zile. Mi-au dat cinci. N-am murit. Mi-au dat şapte, n-am murit. N-a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde eşti să fii prezent! Şi, fie ce-o fi, de acum. Nu mai conta moartea. Moartea era salvare! N-avem alt ideal decât de-a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiţi şi sfârtecaţi pentru scânteia de adevăr ce ştiam c-o avem în noi, pentru a cărui apărare vom porni la încleştare cu stăpânitorii pute­rilor întune­ricului, pe viaţă şi pe moarte”. (Loreta Popa)

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Hristos a inviat!

Pubblicato il da Camelia

 

Adevarat a inviat! 

http://www.dannegru.com/?p=1369

 

04-InviereaDomnului.jpg

... si ma trec fiori  la gandul ca mii de oameni traiesc cu adevarat miracolul Luminii Sfinte de la Ierusalim... Insa fericit cel ce crede, caci Domnul Hristos a zis: „Fericiti sunt cei ce n-au vãzut si au crezut" (In. 20, 29) - http://biserica.org/Publicatii/1996/NoX/08_index.html

lumina-sfanta-de-la-ierusalim-a-ajuns-in-romania

 http://www.credo.ro/lumina-sfanta-pelerinul.php

http://www.nistea.com/lumina_ierusalim.htm

http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/lumina-la-ierusalim-88060.html

 

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Duminica Floriilor...

Pubblicato il da Camelia

La multi ani mie si tuturor celor ce  trec pe aici si poarta nume de flori...

753 
Nu s-a gandit nimeni pana acum sa imi daruiasca camelii de ziua mea, dar poate ca intr-o zi se va intampla si acest lucru...
cam7.jpg
Intre timp va ofer eu un buchet de camelii pentru suflet...
_imageslg_wedding_trail_roses_camelia_lg.jpg

Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim...

cid_image001.jpg

396_floriile_bulgari.jpg 

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Ca o rugaciune...

Pubblicato il da Camelia

 

 
Spoveditul, pentru mine, e ca si cand as incepe o noua viata! Numai ca nu tot timpul am simtit acest efect, in cazul meu, depinde de duhovnicul in fata caruia mi-am deschis sufletul.
 Saptamana trecuta m-am onorat cu prezenta la Sfanta Liturghie, iar azi mi-am eliberat sufletul de pacate. Ah, eram asa de nerabdatoare sa ma spovedesc, ca simteam cum imi bate inima in piept si credeam ca acus-acus o sa explodez.
Cand am ajuns, in aceeasi biserica deosebita, tocmai se savarsise un botez. Am luat loc mai in spate, dupa ce mi-am scris numele pe lista persoanelor prezente la spovedit: eram a saptea. Bun lucru!
 Parintele, inainte de a le da drumul acasa participantilor la botez, le-a zis. " Acum mai exista un sfant printre noi. Ramane de vazut daca va creste ca un sfant. Pentru asta va trebui sa o initiati voi de mica, sa o cresteti in spirit religios. Caci ati vazut ce zice Ioan Gura de Aur la intrarea in biserica: Dumnezeu e aproape de noi, daca si noi suntem aproape de Dumnezeu.Trebuie sa va intrebati: am eu ceea ce e nevoie pentru a o creste ca pe o sfanta, sunt eu in cautare de ceea ce e nevoie pentru a ramane o sfanta? Pentru ca da, poate fi lasata sa creasca ca toata lumea, dar e ca o demonizare. Sa veniti cu ea peste o saptamana  la impartasit, dar la Sfanta Liturghie, ca asa ar trebui savarsit botezul, in timpul Liturghiei, desi s-a trecut la forma asta a botezului. Peste 2 zile sa o spalati doar cu apa. Aveti grija, acum cand mergeti acasa, sa nu va imbatati si cu cuvinte urate sa murdariti ceea ce s-a sfintit prin botez." Pe mine m-au dat lacrimile de la prima fraza si mi-au curs, asa, pana la sfarsit. Caci aceleasi intrebari ma pandesc si pe mine, si sunt mai pacatoasa ca oricand. Cu toate astea mi se intareste convingerea de data trecuta ca harul lui Dumnezeu lucreaza prin acest preot. 
 A inceput Vecernia. Eu credeam ca parintele ne va spodi imediat dupa botez. Dar, uite, ca nu. Ce s-o fi gandit: acuma, daca tot au venit la spovedit, un pic de liniste divina si rugaciune nu le strica defel. Si asa a si  fost, caci am simtit cum deja m-am mai linistit, tensiunea care ma cuprinsese a mai scazut, iar inima din piept a revenit la ritmul normal. Afara se batea mingea pe maidan, iar zgomotul nu a incetat pana la sfarsitul slujbei. Cu toate astea preotul a slujit cu credinta. 
Prin predica, apoi, ne-a adus aminte ca sarbatorile religioase de peste an folosesc tocmai pentru a fi mereu prezenti la biserica, pentru a aprofunda cunostintele noastre despre viata religioasa si pentru a nu lasa loc problemelor sa ne invadeze.  Doar asa putem da continuitate purificarii sufletului, ca atunci cand avem grija ca unele lucruri, ca sa dureze mai mult, le dam mai multa atentie, ne ingrijim de ele. Iar asta se poate face doar prin prezenta continua la biserica si, acasa, prin lectura.
 In sfarsit ma aflu in fata duhovnicului care ma mustra pentru lipsa mea la spovedanie atata vreme. Imi crapa obrazul de rusine si, dupa ce ma adun, caci lacrimile im formasera un nod in gat, ma spovedesc.
 Concluzia e ca nu va fi usor, dar cu rugaciune totul e posibil!
"Roaga-te ca si cand ai cere ceva ce iti doresti din tot sufletul!"
Doamne ajuta!

 

 

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Cu sufletul la Sfanta Liturghie !

Pubblicato il da Camelia


Astazi am ajuns la Sfanta Liturghie dupa o buna bucata de timp. As putea gasi o mie de motive intemeiate care sa sustina absenta mea de la slujba religioasa de duminica, dar nu ar fi baza nici unei scuze. Caci o solutie s-ar gasi, pana la urma. De data asta m-am dus pe internet si, se pare, asa cum aveam sa descopar, ca am gasit o bisericuta pe sufletul meu, aici la Roma, chiar destul de aproape de casa mea. L-am pregatit pe ingeras si am plecat pe jos la biserica.
E o zi linistita de duminica, fara aglomeratia infernala a capitalei care, desi e o normalitate pentru unii, eu nu o sa ajung sa ma obisnuiesc. Asa ca fac abstractie, caci am lucruri mult mai importante la care imi zboara gandul si mi se inalta sufletul, decat sa ma amagesc pentru atata lucru. Si tot fredonandu-i ingerasului meu "Podul de piatra s-a daramat/ A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe rau in jos/ Altul mai strasnic si mai frumos", si cerand indicatii despre strada unde se afla bisericuta cu pricina: ("E inca acolo strada in dimineata asta!", mi-a raspuns un batranel cu umor), iata-ne ajunsi. Doua femei ne-au aratat locul precis unde se desfasura slujba si am purces cu entuziasm. Ah, imi lipsea atmosfera de sfintenie. Surpriza, puhoi de lume, astfel incat sala era neicapatoare. M-a bucurat acest fapt, caci romanul, departe de casa, simte nevoia sa se roage, dincolo de prejudecatile care i se arunca in spate si de muncile pe care trebuie sa le presteze, caci nu se afla in pamant strain din distractie, cu siguranta, ci pentru un trai mai bun. Iar prezenta la Sfanta Liturgie e un mod de a se simti acasa. Oameni simpli, linistiti stau cu capul plecat, atenti la predica preotului care subliniaza importanta smereniei. Am intarziat la citirea Evangheliei. Copilul meu drag e cuminte. Parca simte importanta locului unde na aflam si e linistit. Biserica e simpla, parca ar fi o sala de teatru, cu fotolii albastre. Peretii nu sunt pictati, dar sustin, tacuti, icoanele sfinte. In fundul salii preotul e acompaniat de un cor cu voci de arhangheli, un grup de trei persoane, dar care par ca ii canta insusi Domnului. E divin totul! Sufletelul meu mic doarme. Il iau in brate si ma duc mai in fata. Cand se trezeste nu e agitat, desi vede toata lumea din jurul lui. Se uita peste tot si notez ca din spate, cineva ii trimite pupici si zambeste, iar din dreapta mea, un barbat ii face tai-tai cu mana. El priveste cu atentie, si la un moment dat, fata domnului cu pricina il cam deranjeaza, caci e gata sa planga. Il linistesc si ii trece. La auzul muzicii sfinte, ridica manutele si e bucuros , ca atunci cand mama ii pune muzica acasa. Se apropie mometul impartasaniei. Parinti cu copii se aseaza in rand cu noi. O fetita de vreo 7 anisori, cu ochelari cu rame roz, il provoaca pe gurita al meu la joaca, in liniste. Il apuca de nasuc, de barbita, iar el se fixeaza cu ochelarii ei. E hotarat ca ii vrea. De obicei, e absent la prezenta altor copii. Deseori e oprit pe strada ca sa il vada si sa il atinga, dar el e indiferent. Se uita dincolo de ei. De data asta insa ma uimeste. E chiar foarte sociabil. Dragul meu mic! O doamna imi facuse semn sa ma asez pe scaun, dar mai rezistam. Preotul savarseste singur slujba, dar e totul atat de perfect. Se simte harul lui Dumnezeu peste el, peste noi. Ah, uitasem de lumanare! Am cumparat-o. In sfarsit sunt fericita ca ingerasul meu mic se impartaseste. "-Cum il cheama?/ -Brandon Andrei, am raspuns." Oh, e cuminte !, iar o doamna ne ofera si doua bomboane-jeleu pentru pitici mici si imi face semn ca sa iau anafura. Asteptam finalul slujbei, timp in care o tanara il face sa rada pe ingeras. Intreb, la intrare, pe femeile care se ocupau cu cartile sfinte si lumanarile, cand spovedeste preotul si plecam. Ce usurare! Parca plutesc! La semafor o alta doamna mai in varsta il vede si il intreaba cati dintisori are, caci, desigur are cam multi la 10 luni si jumatate, subliniind faptul ca e un frumos. Inima imi creste si, pe ritmuri de "Podul de piatra s-a daramat...", ne intoarcem acasa.

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti

Vechiul Testament - Cartea intii a regilor - Cap.2

Pubblicato il da Camelia

E greu de parcurs lectura Vechiului Testament, mai ales ca gandul imi fuge aiurea, te miri pe unde, si ma face sa pierd sirul ideilor.  Dar cu rabdare, azi ceva, maine ceva, o sa reusesc.
Era usor sa se dea vina pe Dumnezeu cand ceva nu era pe placul omului, iar acum, mai mult decat atunci, nu s-a schimbat nimic. Bine ca macar cineva se mai gandeste sa ne limpezeasca mintile si sufletul cu muzica...


""" Nimeni nu este sfint ca Domnul, caci nu e altul afara de tine, si nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru.
 Nu va laudati si cuvinte trufase sa nu iasa din gura voastra, caci Domnul este Dumnezeul a toata constiinta si lucrurile la Dansul sunt cantarite.
 Arcul celor puternici s-a frant, iar cei slabi s-au intins cu putere.
 Cei satui vor munci pentru piine, iar cei flamanzi nu vor mai avea foame.
...................................................................................................................................................................
 Domnul omoara si invie;  El coboara la locuinta mortilor si iarasi scoate.
 Domnul saraceste pe om si tot El il imbogateste; El smereste si El inalta. El ridica pe cel sarac din pulbere si din gunoi pe cel lipsit, punindu-i in rind cu cei puternici si dindu-le scaunul maririi, caci ale Domnului sunt temeliile pamintului si El intemeiaza lumea pe ele.
 Pasii sfintilor sai El ii pazeste , iar nelegiuitii vor pieri in intuneric caci omul nu prin putere este tare.
......................................................................................................................................................................
sa nu se laude cel intelept cu intelepciunea sa si cel puternic sa nu se laude cu puterea sa , nici cel bogat sa nu se faleasca cu bogatia sa; ci cel ce voieste sa se laude , cu aceea sa se laude ca stie si cunoaste pe Domnul si face judecata si dreptate in mijlocul pamantului."""

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti