Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

Ca-ntr-un joc...

Pubblicato il da Camelia

 Minunea mea e un copil taaare activ... Acasa... Da, nu sta locului deloc, exploreaza fiecare coltisor , iar casa zangane de rasul  de clopotel colorat, mai ales cand ne jucam de-a prinselea. E distractie maxima!
 Afara, e altceva, lucrurile se schimba, iar ingerasul capata un aer distant si degajat... El observa, fara sa se implice prea mult, semn ca cine ii va dori compania, va avea ceva de lucrat la modul de a i se oferi atentie. Deocamdata are ochi si zambete de soare doar pentru mami si asta e magulitor, mai ales atunci cand mama ii cere ``o gurita``.E gurita cea mai dulce de pe lume...






Leggi i commenti

Teama de barbat... - din ``Provocarile strazii``, de Preot Constantin Necula

Pubblicato il da Camelia


<<
Ce parere aveti de cuvintele Scripturii din cadrul Tainei Cununiei, potrivit carora femeia trebuie sa se teama de barbat? Credeti ca e valabil acest lucru in casatorie?

-Da, sa traiti!...
Finalul este asa: ,,Iar femeia sa se teama de barbat,,. Nu sa-i fie frica, ci sa se teama. Fiti atenti! ,,Femeia sa se teama de barbat,,. Inversul iubirii nu este neiubirea. Anatomicul iubirii nu este neiubirea. Nu este ura. Anatomicul iubirii este frica. Daca cei doi se iubesc, nu au cum sa le fie frica unul de altul. Dar se tem de dragul iubirii celuilalt.
 Cateva versete putin mai sus, la acelasi Sf. Apostol Pavel - noi acolo nu prea accentuam! - spun de ce si cand trebuie sa se teama de barbat. Si anume, cand barbatul face pentru ea ce a facut Hristos pentru Biserica. Ce a facut Hristos pentru Biserica? A murit pentru ea! Cand barbatul moare pentru femeia lui, e firesc ca femeia sa se teama.
 Teama nu inseamna sa fii o cretina care sa o iei peste cap de fiecare data cand vine ala beat si nespalat de la serviciu si vine sa isi impuna dreptul de barbat al familiei. Asta nu e teama, aia e prostie! Iar prostia se vindeca cu desteptarea.
 Cand se teme femeia de barbat? Cand il vede implinind toate cele ale casei ca un Dumnezeu.

 Eu cred ca femeile se tem de barbatii lor cand, de exemplu, la masa de seara sunt stransi cei doi-trei-patru copii ai familiei (unul, dupa regulile de integrare europeana!...), mama e in capatul mesei, iar tatal frange painea si o da copiilor. Acela e un moment de teama! Atat de mult seamana sotul meu cu Hristos, cand e la masa, cu copiii, si frange, si le da cu atata bucurie  painea, ca ma tem sa nu-l ia Dumnezeu de langa mine! Ma tem sa nu ma lipseasca Dumnezeu de darul pe care il reprezinta.>>


Lovers with Flowers


Con tag IN PROZA

Leggi i commenti

Printre randuri...

Pubblicato il da Camelia

Acum catva timp gandeam cu toata fiinta mea:
,,``Mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai am in jurul meu. Mi-e dor de oameni delicati si buni. De oameni destepti si generosi. De educatie si traditie. Mi-e dor de bun simt si bunavointa.``,,
.................

Mi s-a spus, fara urma de nesimtire, sa ma adaptez la sistem.

,,``La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume urata si bolnava? Pentru ca ochii mei asa o vad. Nu , nu vreau sa fiu bolnava, nu, nu am cum sa ma adaptez. Ar insemna sa ma aliniez la un sistem sau la o existenta care pentru mine e stricata si nu are decat un singur drum, caderea totala. Nu. Mai bine raman pe dinafara, mai bine zbor din cand in cand si ma topesc in cer, mai bine scriu de nebuna cuvinte dupa cuvinte decat sa traiesc in si cu lumea pe care o vad.
...................
O,  Doamne, ce dor imi e de bine si de frumos!`,,

Aceste randuri le citeam aseara, in ,,Jurnal 2003-2009,, al Oanei Pellea,  in timp ce, langa mine, dormea, ca un ingeras, copilul meu drag, sufletelul meu, sensul vietii mele. Si m-au lovit rau aceste cuvinte, caci ma reprezinta mai mult decat daca le-as fi scris eu insami.
Iar in fundal, ca pe vremea cand lucram la radio, ascultam, pe NATIONAL FM, de data aceasta, muzica romaneasca veche, caci acest post de radio tocmai a imbracat o haina noua, aceea de a promova slagarele romanesti mai vechi si nu numai.

,,``Muzica veche, deci frumoasa. De ce tot ce are o istorie si un praf asezat imi place mai mult decat ce sclipeste?` E un dat.``
.....................
Ultimul mohican... , abia astept sa vad filmul, asta seara, o ecranizare mai veche.
,,``Da, si asta e adevarat, mi-e dor sa admir pe cineva.
E ca si cand universul a fost luat de o tornada si se invarteste nebuneste. E ca si cand tornada asta scoate din noi tot ce e mai greu si mai urat, mai abject si mai ordinar. Pacat. Si ce s-a intamplat cu frumosul? Cu delicatul? Cu iubirea? Cu dreptul si bunul? Poate ca asta-i testul suprem la care sunt supusi oamenii. Poate ca Batranul a spus: Acum va arat tot ce e mai rau in voi si vom vedea la sfarsit cine va mai crede in lumina si in mine. Doamne, sigur ca meritam pedeapsa, dar ne e foarte greu, nu ne lasa singuri in incercare.
.....................
Sunt oameni care intreaba: dar de fapt ce inseamna bun si rau?... Probabil ca sunt limitata, dar inca stiu ce e bine si ce e rau. Stiu ca binele face bine si raul face rau. Si asta se simte. O simti in viata ta, in tine.
......................
Am invatat nu de mult timp ca si frumosul prea mult e la fel de greu de suportat ca si uratul prea mult. Doare. Paradoxal, si frumosul doare.``,,

Acum am regasit o parte din lumea mea, si am scos la lumina o parte din fiinta mea, nu pierduta, dar lasata deoparte, prea in umbra..., vise, vise minunate...

``,,Imi place enorm sa rad... Ador sa rad.``,,

Sa ii fac pe altii sa rada...
Si sa sper...

Con tag IN PROZA

Leggi i commenti

La joaca cu pufuletele lu`mama, cot la cot cu veselia...

Pubblicato il da Camelia

 Chiar daca toamna e cam infumurata si ne sufla in fata cu aeru-i rece, noi ne-am pus o bluzica in plus pe dedesupt si am dat buzna in parc... Ah, e asa de liniste... Cred ca niciodata parcul nu s-a simtit asa de singur. Pai, da, avand in vedere ca, de obicei, suna si rasuna de rasetele si entuziasmul copiilor care se iau la intrecere printre jocuri si jucarii.
Ingerasul meu nu pare sa aiba intentia de a se da in spectacol, asa ca il asez in leagan si, intre o glumita si o miscare deocheata de-a mea, reusesc sa ii smulg rasul lui ca un clopotel colorat.
O fetita, Stefania o cheama, caci asa o striga mama ei, ia in primire leaganul de alaturi, si incingem o mare prietenie. Ne dam impreuna pe asa zisul ``calut``, apoi din nou in leagan, astfel incat ne-am incalzit rau, desi nasucurile au capatat rozaliul obisnuit, semn ca afara e cam rece, dar nu ne npasa. Am facut o incercare si pe topogan, in timp ce Stefania savura o banana, cu mentiunea ca ii plac la nebunie. E simpatica fetita la cei 5 anisori si, la plecare, caci mama o chema acasa, ii da un pupic piticotului meu. Ah, e primul pupic de la o fetita, asa ca trebuia trecut la catastif. Copilul meu e absent la gestul cu pricina, dar ii intaresc Stefaniei convingerea ca o sa ne mai vedem, informand-o ca e prima fetita care il trateaza cu pupici.
 Cred ca ne-a cam ajungs pe ziua de azi, mai ales ca sufletelul meu mic tradeaza o stare de somnolenta. Ne mai rasfatam putin pe o banca din parc, timp in care il umplu si eu cu dragi pupici pe obrajorii proaspeti si rosii, asa de moi si de catifelati ca iti vine sa ii mananci.
 El e ingerasul meu mic, dulce si pufos, e pufuletele lu` mama!





Leggi i commenti

Prietenii mei, elefantii...

Pubblicato il da Camelia

 




Elefantii imi inspira gingasie. I-am admirat in diverse filme si desene animate de-a lungul copilariei mele. Personal, citesc in ochii lor o blandete rara, dar se demonstreaza a fi  o forta a naturii. Acesti "uriasi blanzi" sunt fiinte sensibile si cu simt afectiv, traiesc in legaturi stranse cu membrii familiei si cu ceilalti membrii ai turmei.

 


Elefantii fac parte din familia pahidermelor (pahiderm inseamna in latina “piele groasa si aspra”), avand trompa in loc de nas si doi colti albi si lungi, numiti fildesi. Pretul mare al acestor colti de fildes, care amintesc de uriasii mamuti ce traiau acum multe milioane de ani, este insa motivul pentru care mii de elefanti sunt vanati. De aceea, in ultimii ani, gigantii gri care tropaiau cantand veseli in “Cartea junglei” au fost trecuti si ei pe lista animalelor pe cale de disparitie, iar vanatoarea lor a fost interzisa prin lege.




Merg in turma, unul in spatele celuilalt, tropaind si calcand greoi prin padurile tropicale si savanele din Asia si Africa. Cu o greutate ce depaseste uneori cinci tone (cam cat sapte masini Dacia), si o inaltime de trei metri, elefantul este cel mai mare mamifer terestru din zilele noastre.

 


Un elefant alb reprezintă un lucru care pare să aibă valoare ridicată, dar al cărui cost (în special cel de întreţinere) depăşeşte beneficiul pe care îl aduce, prin urmare fiind un
pasiv. Termenul provine de la elefanţii albi sacri îngrijiţi de monarhii din Asia de Sud-Est - Burma, Thailanda, Laos şi Cambodgia. Deţinerea unui elefant alb, era privită (şi încă mai este în Thailanda şi Burma) ca semn al faptului că monarhul este un om drept iar regatul este binecuvântat cu pace şi prosperitate. Tradiţia provine de la poveştile din scripturi care asociau un elefant alb cu naşterea lui Buddha. Din cauză că animalele erau considerate sacre şi există legi prin care se interzice punerea lor la muncă, primirea unui "cadou" sub forma unui elefant din partea monarhului era în acelaşi timp o binecuvântare şi un blestem: binecuvântare din cauza sacralităţii animalului şi un blestem pentru ca animalul nu putea fi practic folosit la diferite munci.





Fildesii elefantilor sunt dinti alungiti - incisivi modificati - care sunt folositi pentru scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea pomilor. Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice, lupte premergatoare perioadei de imperechere. Spre deosebire de dinti, fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului. S-a inregistrat ca un mascul de elefant african batran avea fildesii de peste 3 m lungime.

Afla cate lucruri de baza despre elefanti

• Elefantul este considerat cel mai mare si cel mai greu animal de pe planeta.
• Inima unui elefant poate cantari pana la 20 de kg, iar creierul sau, 5 kg in medie.
• Trompa elefantului este compusa  din 40.000 de muschi.
• Un elefant poate ridica cu ajutorul trompei, o greutate de pana la 270 kg.
• Grosimea pielii elefantului este intre 1 mm, pe zona urechilor si 3 cm pe spate.
• Viteza maxima de alergare pe care o poate atinge un elefant este de 40 km/h.
• Un elefant adult mananca in medie 250 kg mancare pe zi.
• Un elefant bea aproximativ 200 l de apa si urineaza in medie 50 l de urina.
• La nastere, puiul de elefant cantareste aproximativ 80 kg .
• Nou-nascutul de elefant, bea zilnic aproximativ 10 l de lapte.
• Elefantul este considerat a avea o memorie uimitoare, de aici venind si expresia “memorie de elefant”.
• Coltii elefantului pot cantari la maturitate pana la 100 kg si pot ajunge pana la lungimea de 3 m.
• Molarii unui elefant cantareste in jur de 5 kg si are o lungime de aproximativ 30 cm.
• Pe parcursul vietii unui elefant, toti dintii acestuia, exceptie coltilor de fildes, se schimba de 6 ori.
• Elefantul creste pe intreaga durata a vietii lui si traieste in medie 70 de ani.



 

 

Con tag CA-N FILME

Leggi i commenti

La luna noua, hainute noi...

Pubblicato il da Camelia


 S-au implinit 11 luni de cand a rasarit in viata mea soarele meu... E oaza mea de poveste si de pura copilarie. Ingerasul meu e pentru mine soarele din zilele cu nori si ploi... E micul meu print cu cel mai frumos si inocent  zambet, cu rasul cel mai cristalin si sincer pe care l-am auzit vreodata la un copil. Rasul copilului meu e muzica pentru urechile mele si exprima de fiecare data o traire reala pe care o simte in sufletul lui de copil. E dragostea mica a vietii mele...

 












Leggi i commenti

Ca o rugaciune...

Pubblicato il da Camelia

 

 
Spoveditul, pentru mine, e ca si cand as incepe o noua viata! Numai ca nu tot timpul am simtit acest efect, in cazul meu, depinde de duhovnicul in fata caruia mi-am deschis sufletul.
 Saptamana trecuta m-am onorat cu prezenta la Sfanta Liturghie, iar azi mi-am eliberat sufletul de pacate. Ah, eram asa de nerabdatoare sa ma spovedesc, ca simteam cum imi bate inima in piept si credeam ca acus-acus o sa explodez.
Cand am ajuns, in aceeasi biserica deosebita, tocmai se savarsise un botez. Am luat loc mai in spate, dupa ce mi-am scris numele pe lista persoanelor prezente la spovedit: eram a saptea. Bun lucru!
 Parintele, inainte de a le da drumul acasa participantilor la botez, le-a zis. " Acum mai exista un sfant printre noi. Ramane de vazut daca va creste ca un sfant. Pentru asta va trebui sa o initiati voi de mica, sa o cresteti in spirit religios. Caci ati vazut ce zice Ioan Gura de Aur la intrarea in biserica: Dumnezeu e aproape de noi, daca si noi suntem aproape de Dumnezeu.Trebuie sa va intrebati: am eu ceea ce e nevoie pentru a o creste ca pe o sfanta, sunt eu in cautare de ceea ce e nevoie pentru a ramane o sfanta? Pentru ca da, poate fi lasata sa creasca ca toata lumea, dar e ca o demonizare. Sa veniti cu ea peste o saptamana  la impartasit, dar la Sfanta Liturghie, ca asa ar trebui savarsit botezul, in timpul Liturghiei, desi s-a trecut la forma asta a botezului. Peste 2 zile sa o spalati doar cu apa. Aveti grija, acum cand mergeti acasa, sa nu va imbatati si cu cuvinte urate sa murdariti ceea ce s-a sfintit prin botez." Pe mine m-au dat lacrimile de la prima fraza si mi-au curs, asa, pana la sfarsit. Caci aceleasi intrebari ma pandesc si pe mine, si sunt mai pacatoasa ca oricand. Cu toate astea mi se intareste convingerea de data trecuta ca harul lui Dumnezeu lucreaza prin acest preot. 
 A inceput Vecernia. Eu credeam ca parintele ne va spodi imediat dupa botez. Dar, uite, ca nu. Ce s-o fi gandit: acuma, daca tot au venit la spovedit, un pic de liniste divina si rugaciune nu le strica defel. Si asa a si  fost, caci am simtit cum deja m-am mai linistit, tensiunea care ma cuprinsese a mai scazut, iar inima din piept a revenit la ritmul normal. Afara se batea mingea pe maidan, iar zgomotul nu a incetat pana la sfarsitul slujbei. Cu toate astea preotul a slujit cu credinta. 
Prin predica, apoi, ne-a adus aminte ca sarbatorile religioase de peste an folosesc tocmai pentru a fi mereu prezenti la biserica, pentru a aprofunda cunostintele noastre despre viata religioasa si pentru a nu lasa loc problemelor sa ne invadeze.  Doar asa putem da continuitate purificarii sufletului, ca atunci cand avem grija ca unele lucruri, ca sa dureze mai mult, le dam mai multa atentie, ne ingrijim de ele. Iar asta se poate face doar prin prezenta continua la biserica si, acasa, prin lectura.
 In sfarsit ma aflu in fata duhovnicului care ma mustra pentru lipsa mea la spovedanie atata vreme. Imi crapa obrazul de rusine si, dupa ce ma adun, caci lacrimile im formasera un nod in gat, ma spovedesc.
 Concluzia e ca nu va fi usor, dar cu rugaciune totul e posibil!
"Roaga-te ca si cand ai cere ceva ce iti doresti din tot sufletul!"
Doamne ajuta!

 

 

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti