Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

Părintele Arsenie Papacioc

Pubblicato il da Camelia

http://www.jurnalul.ro/special/interviuri/parintele-arsenie-papacioc-viata-inseamna-moarte-continua-585123.html

176772--papacioc-dsc-1905-2.jpg

„De ce aţi venit la mine?”
Am avut nesperata bucurie de a-l întâlni pe Părintele Arsenie Papacioc, iar cuvintele sale blânde şi acum îmi răscolesc amintirile. Te certa cu duhul blândeţii, te înviora cu vorba înţeleaptă, te ridica de acolo de unde greşelile te co­bo­rau, punea degetul pe rănile tale, iar în clipa rugăciunilor pe care le rostea pentru tine te simţeai des­po­vărat.

„De ce aţi venit la mine? Ei, dar acum că aţi venit hai să vă citesc o rugăciune...”, aşa te în­tâm­­pi­na de fiecare dată du­hov­nicul Pa­pacioc. „Vezi-ţi de viaţa ta du­hov­nicească, pentru că Bi­serica este acolo întru totul unde este Ade­vărul. Să spui neîncetat «Doamne Iisus Hristoase, milu­ieş­­te-mă pe mine, păcătosul». Să spui rugăciuni la Maica Domnului, Stăpâna Cerului şi a Pământului, care este supărată pe cei care nu-i mai cer nimic.

Avem un înger păzitor, pe care ni l-a dat Dumnezeu ca să ne păzească sufletul până la moarte, pentru ca să fim păziţi şi să nu lase viaţa noastă în mâinile unui duş­man, care este diavolul. Ca să fii apă­rat să nu uiţi să porţi mereu ve­righetă dacă eşti căsătorit, iar cru­cea să nu lip­seas­că de la tine!” Ochii părintelui stră­lucesc, bucuria că înţelegi ceea ce îţi spune e mare şi cu ne­putinţă de strunit. După o experienţă de zeci de ani în puşcăriile comuniste, credinţa sa parcă îl întinerea. Nu puteai cre­de că este nonagenar, spiritul său era de neînfrânt. Născut la 15 au­gust 1914, în satul Misleanu, co­mu­na Perieţi, judeţul Ialomiţa, pă­­rintele Papacioc era din 1976 du­­hovnicul Mănăstirii Sfânta Ma­ria din Techirghiol. Macedo­nean după tată, bunicul Părinte­lui a fost la rându-i preot, dar în Ma­ce­donia, de unde şi numele de Papacioc. La origine, numele era Albu.

Despre viaţa în temniţă, Părintele Arsenie Papacioc spunea: „Nu m-au omorât, deşi mă urmăreau, mă băgau pe la răcitor, la camere frigorifice. În trei zile mureai, după socoteala lor. N-am murit în trei zile. Mi-au dat cinci. N-am murit. Mi-au dat şapte, n-am murit. N-a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde eşti să fii prezent! Şi, fie ce-o fi, de acum. Nu mai conta moartea. Moartea era salvare! N-avem alt ideal decât de-a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiţi şi sfârtecaţi pentru scânteia de adevăr ce ştiam c-o avem în noi, pentru a cărui apărare vom porni la încleştare cu stăpânitorii pute­rilor întune­ricului, pe viaţă şi pe moarte”. (Loreta Popa)

Con tag RELIGIE

Leggi i commenti