Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

Topolino(soricel) sau Mickey Mouse

Pubblicato il da Camelia

E pasiune mare pentru soricelul asta simpatic. Se vede, nu?  Nici noi nu am pierdut ocazia sa il cumparam. Pare real si ne e drag tuturor. Dupa indiferenza aratata papusii Cenusareasa, primita in dar de la Mos Craciun, Caterina demonstreaza acum un interes evident pentru papusile din plus, inclusiv pentru Cenusareasa, pe care le trateaza cu multa afectiune, imbratisari si pupici. Slalomul printre articolele de la Disney Store nu e usor, tentatia e mare. Am rezistat si ne-am limitat la soricel. Abia am inceput. Avem timp.

E pasiune mare pentru soricelul asta simpatic. Se vede, nu? Nici noi nu am pierdut ocazia sa il cumparam. Pare real si ne e drag tuturor. Dupa indiferenza aratata papusii Cenusareasa, primita in dar de la Mos Craciun, Caterina demonstreaza acum un interes evident pentru papusile din plus, inclusiv pentru Cenusareasa, pe care le trateaza cu multa afectiune, imbratisari si pupici. Slalomul printre articolele de la Disney Store nu e usor, tentatia e mare. Am rezistat si ne-am limitat la soricel. Abia am inceput. Avem timp.

Leggi i commenti

E distractiv sa papi cu mana, mami!

Pubblicato il da Camelia

Mi se pare firesc sa o insotesc cuminte pe Caterina mea in evolutia fireasca de a manca cu propriile-i manute. A inceput destul de timpuriu. Se amuza si e un bun mod de a pricepe ce fructe ii plac. Mai toate sunt pe gustul ei. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure: banane, mere, kiwi, portocale, dar si biscuiti, prajituri si orice se consuma in casa. Legumele, de asemenea. Prefera broccoli, rosiile, maslinele. In fine, gusta din orice. Sa speram ca isi va mentine obiceiul o data cu trecerea timpului. Demonstreaza interes si mananca ceea ce mancam si noi. Si ce satisfactie!!! Traiasca autodiversificarea!
Mi se pare firesc sa o insotesc cuminte pe Caterina mea in evolutia fireasca de a manca cu propriile-i manute. A inceput destul de timpuriu. Se amuza si e un bun mod de a pricepe ce fructe ii plac. Mai toate sunt pe gustul ei. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure: banane, mere, kiwi, portocale, dar si biscuiti, prajituri si orice se consuma in casa. Legumele, de asemenea. Prefera broccoli, rosiile, maslinele. In fine, gusta din orice. Sa speram ca isi va mentine obiceiul o data cu trecerea timpului. Demonstreaza interes si mananca ceea ce mancam si noi. Si ce satisfactie!!! Traiasca autodiversificarea!

Mi se pare firesc sa o insotesc cuminte pe Caterina mea in evolutia fireasca de a manca cu propriile-i manute. A inceput destul de timpuriu. Se amuza si e un bun mod de a pricepe ce fructe ii plac. Mai toate sunt pe gustul ei. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure: banane, mere, kiwi, portocale, dar si biscuiti, prajituri si orice se consuma in casa. Legumele, de asemenea. Prefera broccoli, rosiile, maslinele. In fine, gusta din orice. Sa speram ca isi va mentine obiceiul o data cu trecerea timpului. Demonstreaza interes si mananca ceea ce mancam si noi. Si ce satisfactie!!! Traiasca autodiversificarea!

Leggi i commenti

Caterina si cartile

Pubblicato il da Camelia

Rasfoim cartile, da, cu mare placere. Inca de la 6 luni. Am inceput cu povestea Frumoasa si Bestia, seara,  la ora de somnic. Si pastram traditia de a citi aceeasi poveste, caci, am aflat, deunazi, ca bebelusii inmagazineaza cuvintele aceleiasi povesti repetate frecvent. Ceea ce dovedeste ca si mama a memorat-o. Acest fapt e verificat, dar, mai ales, ii scuteste pe parinti de cheltuieli pe prea multe carti, initial. Desi tentatia e mare, iar banii cheluiti pe carti sunt bani investiti cu folos. Ce-i drept, nu ne pierdem in lectura chiar in fiecare seara, din cauza oboselii mamei mai mult. Ii ajunge si ei toata stradania zilei. O dam pe cantecele sau pe rugaciuni. Recuperam in timpul zilei cu rasfoiala altor carti si cartulii de povesti care ii apartineau lui Andrei. Cate amintiri si de cate ori nu le-am citit la ceas de seara pe vremea cand era un pitic si pana in primavara anului trecut. Acum e randul Caterinei. Pare pasionata si ea. Sa speram ca ii vor fi de bun augur... Minunea noastra!!!
Rasfoim cartile, da, cu mare placere. Inca de la 6 luni. Am inceput cu povestea Frumoasa si Bestia, seara,  la ora de somnic. Si pastram traditia de a citi aceeasi poveste, caci, am aflat, deunazi, ca bebelusii inmagazineaza cuvintele aceleiasi povesti repetate frecvent. Ceea ce dovedeste ca si mama a memorat-o. Acest fapt e verificat, dar, mai ales, ii scuteste pe parinti de cheltuieli pe prea multe carti, initial. Desi tentatia e mare, iar banii cheluiti pe carti sunt bani investiti cu folos. Ce-i drept, nu ne pierdem in lectura chiar in fiecare seara, din cauza oboselii mamei mai mult. Ii ajunge si ei toata stradania zilei. O dam pe cantecele sau pe rugaciuni. Recuperam in timpul zilei cu rasfoiala altor carti si cartulii de povesti care ii apartineau lui Andrei. Cate amintiri si de cate ori nu le-am citit la ceas de seara pe vremea cand era un pitic si pana in primavara anului trecut. Acum e randul Caterinei. Pare pasionata si ea. Sa speram ca ii vor fi de bun augur... Minunea noastra!!!
Rasfoim cartile, da, cu mare placere. Inca de la 6 luni. Am inceput cu povestea Frumoasa si Bestia, seara,  la ora de somnic. Si pastram traditia de a citi aceeasi poveste, caci, am aflat, deunazi, ca bebelusii inmagazineaza cuvintele aceleiasi povesti repetate frecvent. Ceea ce dovedeste ca si mama a memorat-o. Acest fapt e verificat, dar, mai ales, ii scuteste pe parinti de cheltuieli pe prea multe carti, initial. Desi tentatia e mare, iar banii cheluiti pe carti sunt bani investiti cu folos. Ce-i drept, nu ne pierdem in lectura chiar in fiecare seara, din cauza oboselii mamei mai mult. Ii ajunge si ei toata stradania zilei. O dam pe cantecele sau pe rugaciuni. Recuperam in timpul zilei cu rasfoiala altor carti si cartulii de povesti care ii apartineau lui Andrei. Cate amintiri si de cate ori nu le-am citit la ceas de seara pe vremea cand era un pitic si pana in primavara anului trecut. Acum e randul Caterinei. Pare pasionata si ea. Sa speram ca ii vor fi de bun augur... Minunea noastra!!!
Rasfoim cartile, da, cu mare placere. Inca de la 6 luni. Am inceput cu povestea Frumoasa si Bestia, seara,  la ora de somnic. Si pastram traditia de a citi aceeasi poveste, caci, am aflat, deunazi, ca bebelusii inmagazineaza cuvintele aceleiasi povesti repetate frecvent. Ceea ce dovedeste ca si mama a memorat-o. Acest fapt e verificat, dar, mai ales, ii scuteste pe parinti de cheltuieli pe prea multe carti, initial. Desi tentatia e mare, iar banii cheluiti pe carti sunt bani investiti cu folos. Ce-i drept, nu ne pierdem in lectura chiar in fiecare seara, din cauza oboselii mamei mai mult. Ii ajunge si ei toata stradania zilei. O dam pe cantecele sau pe rugaciuni. Recuperam in timpul zilei cu rasfoiala altor carti si cartulii de povesti care ii apartineau lui Andrei. Cate amintiri si de cate ori nu le-am citit la ceas de seara pe vremea cand era un pitic si pana in primavara anului trecut. Acum e randul Caterinei. Pare pasionata si ea. Sa speram ca ii vor fi de bun augur... Minunea noastra!!!
Rasfoim cartile, da, cu mare placere. Inca de la 6 luni. Am inceput cu povestea Frumoasa si Bestia, seara,  la ora de somnic. Si pastram traditia de a citi aceeasi poveste, caci, am aflat, deunazi, ca bebelusii inmagazineaza cuvintele aceleiasi povesti repetate frecvent. Ceea ce dovedeste ca si mama a memorat-o. Acest fapt e verificat, dar, mai ales, ii scuteste pe parinti de cheltuieli pe prea multe carti, initial. Desi tentatia e mare, iar banii cheluiti pe carti sunt bani investiti cu folos. Ce-i drept, nu ne pierdem in lectura chiar in fiecare seara, din cauza oboselii mamei mai mult. Ii ajunge si ei toata stradania zilei. O dam pe cantecele sau pe rugaciuni. Recuperam in timpul zilei cu rasfoiala altor carti si cartulii de povesti care ii apartineau lui Andrei. Cate amintiri si de cate ori nu le-am citit la ceas de seara pe vremea cand era un pitic si pana in primavara anului trecut. Acum e randul Caterinei. Pare pasionata si ea. Sa speram ca ii vor fi de bun augur... Minunea noastra!!!

Rasfoim cartile, da, cu mare placere. Inca de la 6 luni. Am inceput cu povestea Frumoasa si Bestia, seara, la ora de somnic. Si pastram traditia de a citi aceeasi poveste, caci, am aflat, deunazi, ca bebelusii inmagazineaza cuvintele aceleiasi povesti repetate frecvent. Ceea ce dovedeste ca si mama a memorat-o. Acest fapt e verificat, dar, mai ales, ii scuteste pe parinti de cheltuieli pe prea multe carti, initial. Desi tentatia e mare, iar banii cheluiti pe carti sunt bani investiti cu folos. Ce-i drept, nu ne pierdem in lectura chiar in fiecare seara, din cauza oboselii mamei mai mult. Ii ajunge si ei toata stradania zilei. O dam pe cantecele sau pe rugaciuni. Recuperam in timpul zilei cu rasfoiala altor carti si cartulii de povesti care ii apartineau lui Andrei. Cate amintiri si de cate ori nu le-am citit la ceas de seara pe vremea cand era un pitic si pana in primavara anului trecut. Acum e randul Caterinei. Pare pasionata si ea. Sa speram ca ii vor fi de bun augur... Minunea noastra!!!

Con tag Caterina

Leggi i commenti

Liber la lingurita

Pubblicato il da Camelia

Debutul firesc al Caterinei mele de a bea singura apa din ulcica ei inca de la 6 luni, imediat dupa ce i-o cumparasem, a fost urmat de folosirea instinctiva a linguritei in jurul celei de-a zecea luni. O manuieste cu abilitate fireasca si naturalete. Ora mesei e o joaca de copii pentru noi. Exploram si papam cu drag.
Debutul firesc al Caterinei mele de a bea singura apa din ulcica ei inca de la 6 luni, imediat dupa ce i-o cumparasem, a fost urmat de folosirea instinctiva a linguritei in jurul celei de-a zecea luni. O manuieste cu abilitate fireasca si naturalete. Ora mesei e o joaca de copii pentru noi. Exploram si papam cu drag.
Debutul firesc al Caterinei mele de a bea singura apa din ulcica ei inca de la 6 luni, imediat dupa ce i-o cumparasem, a fost urmat de folosirea instinctiva a linguritei in jurul celei de-a zecea luni. O manuieste cu abilitate fireasca si naturalete. Ora mesei e o joaca de copii pentru noi. Exploram si papam cu drag.
Debutul firesc al Caterinei mele de a bea singura apa din ulcica ei inca de la 6 luni, imediat dupa ce i-o cumparasem, a fost urmat de folosirea instinctiva a linguritei in jurul celei de-a zecea luni. O manuieste cu abilitate fireasca si naturalete. Ora mesei e o joaca de copii pentru noi. Exploram si papam cu drag.
Debutul firesc al Caterinei mele de a bea singura apa din ulcica ei inca de la 6 luni, imediat dupa ce i-o cumparasem, a fost urmat de folosirea instinctiva a linguritei in jurul celei de-a zecea luni. O manuieste cu abilitate fireasca si naturalete. Ora mesei e o joaca de copii pentru noi. Exploram si papam cu drag.
Debutul firesc al Caterinei mele de a bea singura apa din ulcica ei inca de la 6 luni, imediat dupa ce i-o cumparasem, a fost urmat de folosirea instinctiva a linguritei in jurul celei de-a zecea luni. O manuieste cu abilitate fireasca si naturalete. Ora mesei e o joaca de copii pentru noi. Exploram si papam cu drag.

Debutul firesc al Caterinei mele de a bea singura apa din ulcica ei inca de la 6 luni, imediat dupa ce i-o cumparasem, a fost urmat de folosirea instinctiva a linguritei in jurul celei de-a zecea luni. O manuieste cu abilitate fireasca si naturalete. Ora mesei e o joaca de copii pentru noi. Exploram si papam cu drag.

Leggi i commenti

Soare rasare. Caterina-3 zile pana la 10 lunite

Pubblicato il da Camelia

Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.

Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.

Con tag Caterina

Leggi i commenti

Caterina

Pubblicato il da Camelia

Ingerasa noastra ne uimeste in fiecare zi cu ceva nou. Creste in pasi de gigant. Ieri i-am descoperit cel de-al treilea dintidor. Ce satisfactie sa sfarsim luna a 9-a cu trei dintisori. Sa nu mai vorbim de faptul ca ramane in picioare, fare sustinere, secunde bune de timp, batand din palme de fericire din motive bebelusesti pe care ea le traieste cu naturalete si intensitate.  Si, daca  in prezent se plimba de-a lungul divanului din sufragerie, al patului din dormitor si traverseaza distanze scurte in mod independent,  dar o sustine si mama in  tentativa de a merge, e foarte probabil sa mearga singura pana la sfarsitul lunii sau, cred eu, ii lipseste foarte putin timp sa alerge prin casa si, mai ales, prin parc.

Ingerasa noastra ne uimeste in fiecare zi cu ceva nou. Creste in pasi de gigant. Ieri i-am descoperit cel de-al treilea dintidor. Ce satisfactie sa sfarsim luna a 9-a cu trei dintisori. Sa nu mai vorbim de faptul ca ramane in picioare, fare sustinere, secunde bune de timp, batand din palme de fericire din motive bebelusesti pe care ea le traieste cu naturalete si intensitate. Si, daca in prezent se plimba de-a lungul divanului din sufragerie, al patului din dormitor si traverseaza distanze scurte in mod independent, dar o sustine si mama in tentativa de a merge, e foarte probabil sa mearga singura pana la sfarsitul lunii sau, cred eu, ii lipseste foarte putin timp sa alerge prin casa si, mai ales, prin parc.

Con tag Caterina

Leggi i commenti