Duminica cu clatite si televizor...

 Astazi am facut clatite...cu nutella pentru tati si cu dulceata de caise pentru mine si ingeras. Mai intai pentru ca era duminica, iar apoi ca sa sarbatorim faptul ca ne-am cumparat televizor LCD, nu de alta, dar nu aveam si era in oferta.
De ce le-am preparat acasa clatitele? Pentru ca, dupa parerea mea si a lui tati, fac clatite bune. Si am crescut asa, cu clatite facute in casa de mama mea, duminicile, in copilarie.
Dar cum de nu aveam televizor, o sa va intrebati!
Ei, da, nu aveam televizor... Si ce? Aveam  altceva..., mai mult timp la dispozitie. Iar televizorul chiar de asta l-am si luat, sa ne pierdem timpul, vorba ceea, in ce ma priveste, atunci cand il adorm pe sufletelul meu mic, sau pentru a profita de vreun film, seara, ca sa stam imbratisati, eu cu capul pe umarul lui, iar el cuprinzandu-ma de mijloc, iar pentru ingeras, sa se uite la desene animate, desi inca nu e un pasionat, dar e atras de vocile necunoscute.
Aveam, totusi, laptop ultimul model, nu conteaza care, ca de, statul pe internet a devenit mai mult decat o moda sau necesitate... E inutil sa mai lungim vorba despre asta.
Vreau doar sa subliniez entuziasmul care ne-a cuprins, o data ce tati a ajuns acasa cu televizorul. Parca eram pe arcuri, saream in sus ca niste copii, radeam, iar piticotul nostru radea si mai tare, chiar daca nu pricepea prea bine despre ce e vorba..., important e ca era fericit.
Acum e de-al casei el, televizorul si e al nostru...