Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

Andrei si cinematograful

Pubblicato il da Camelia

" Mamma mia, dar e mare televizorul asta!", remarca Andrei duminica, admirand gigantul ecran al cinematografului Uci-Porta di Roma, unde ne aflam, rontaind pop corn si asteptand sa inceapa The Twilight Saga: Breaking dawn 2. I-a placut filmul piticului. Nu a fost nevoie sa ne deghizam(ahahahahah!). Probabil ne-au luat drept insotitori ca, de altfel, pe multi alti parinti cu odraslele. Sala full.

Sursa foto: Google.

SDA-2011-la-sala-del-cinema-Odeon-gremita-per-la-serata-del.jpg

Leggi i commenti

Roma si amatorii strazii. Salutari din frac, fara cap.

Pubblicato il da Camelia

Salutari din turistica si inimoasa Roma, unde majoritaea strainilor si nu numai, mizeaza pe actul de caritate al trecatorilor, autohtoni sau turisti din lumea intraga. E de-ajuns putina imaginatie si, fara prea multa osteneala, pusculita se umple cat ai clipi. Nici sudoarea si nici taxele nu par sa ii preocupe pe amatorii strazii. Sunt ca la ei acasa. Dezinvolti si amabili, nici pe departe jenati, intrandu-si in rolul cu pricina. Fie ca e vorba de a imita statui, pistolari, clowni, circari, instrumentisti, cantareti, dansatori, gladiatori, straini, dar si italieni, poti sa ii intalnesti prin piete, la colt de strada, in metrou, la semafor sau in fata locului de munca. Genul asta, oarecum curat si senin de a strange bani, pus in practica cu aparenta usurinta si fara nici o jena, parca e mai putin apasator, atat intrand in pielea celui ce se pune in joc, cat si a celui care isi ofera actul de caritate.  

Altfel stau lucrurile cand in fata ni se dezvaluie adevarata si cruda identitate, confruntandu-ne cu clasica scena a cersetorului in zdrente, a batranicii incovoiate, a unui menestrel orb sau a cate unui copil, imbracat ca vai de el si pazit de un caine, la fel de zdrenturos, sezut lat la picioarele-i desculte.

La Roma, insa, amatorii strazii sunt o realitate cotidiana, un fel de arta ad-hoc ce nu pare sa deranjeze, dimpotriva. Contribuie la delectarea turistilor si inveseleste strazile capitalei italiene, oferindu-i un continuu specatcol ce simti ca vibreaza si te face sa vibrezi.

Foto: Camelia Livia Gherghe

Largo dei Goldoni, langa Via del Corso, Piazza Spagna
2012-10-20-16.05.00.jpg
2012-10-20-16.05.27.jpg

Saluti da Roma, turistica e generosa, dove gli stranieri e non solo si affidano alla carità dei passanti, locali o turisti del mondo intero. Basta un po d'immaginazione, senza troppi problemi e il salvadanaio si riempie. Ne' il sudore e ne' le tasse non sembrano interessare gli amatori stradali. Si sontono come a casa. Rilassati e non imbarazzati, assumono il ruolo in questione. Che si tratti di imitare statue, banditi, clown, strumentisti, cantanti e ballerini, gladiatori, stranieri oppure italiani, si possono incontrare attraverso i mercati, agli angoli delle strade, in metropolitana, al semaforo o al luogo di lavoro. Così, puliti e sereni,  per raccogliere i loro fondi, si mettono in gioco  apparente con facilità e senza alcun imbarazzo, ed è meno opprimente, sia da parte di chi si mette in gioco, che da parte di chi offre la sua carità.

Diversamente stanno le cose quando davanti a noi si rivela la vera identità e crudele, la classica scena di un mendicante di stracci, una povera vecchietta, un menestrello cieco o di ogni bambino, sorvegliato da un cane piu' cencioso di lui, steso ai suoi piedi nudi. 

A Roma pero', amatori stradali sono una  realtà quotidiana, una sorta di arte ad-hoc che non sembra disturbare, ma al contrario. Contribuisce al godimento dei turisti e le strade della capitale italiana vibra continuamente e fa vibrare.

Leggi i commenti

Serbare de toamna la Roma

Pubblicato il da Camelia

In Italia toamna inseamna castane coapte. Iar cand vine vorba de sarbatorirea toamnei printr-o serbare organizata de gradinita frecventata de propriul copil, totul capata o alta semnificatie, are o rezonanta speciala din care strabate tandrete, muzica si poezie copilareasca, transmise de gurite cu voci moi si dulci ca mierea. Astfel, am savurat cu emotie poezii si cantecele dedicate toamnei, recitate cu entuziasm de piticii gradinitei Cisberto Vecchi, alaturi de o multime de alti parinti si rude, rasplatindu-le angajamentul si performanta prin ropote de aplauze. 

Dupa serbare ni s-au oferit spre gustare castane coapte si bruschette cu ulei de masline si salata de masline culese chiar de copii din maslinii din curtea gradinitei unde au si fost pregatite.

Felicitari doamnelor educatoare pentru devotament, initiativa si organizare minutioasa!

2012-11-15-16.01.07.jpg
2012-11-15-15.42.23.jpg
2012-11-15 15.47.10
2012-11-15-15.50.05-copia-1.jpg
2012-11-15-15.48.13.jpg
2012-11-15-15.49.56.jpg
2012-11-15-15.53.11.jpg
2012-11-15-15.55.00.jpg
2012-11-15-16.07.55.jpg
2012-11-15-16.05.43.jpg
2012-11-15-16.22.39.jpg
2012-11-15-16.24.33.jpg


"Tra le pagine di un libro, due foglie s'innamorano. L'illusione di una fiaba: una semplice foglia veste i panni di un principe disposto a superare qualsiasi ostacolo pur di salvare la sua principessa. Ma la torre dov'è imprigionata non é altro che un albero e solo staccandosene può diventare libera. Una folata di vento autunnale li unisce nell'amore...e nella morte."

"Între paginile unei cărți, două frunze se indragostesc. Imaginarea unui basm: O frunză simplă joacă rolul unui prinț dispus să depășească orice obstacol, cu scopul de a-si salva prințesa, dar turnul unde este închisa nu este altceva decât un copac și doar rupandu-se poate deveni libera. O rafală de vânt de toamnă le împreună în dragoste ... si in moarte."

Leggi i commenti

Uite trucul, nu e trucul!

Pubblicato il da Camelia

Nu sunt si nu am fost o admiratoare a sarbatorii americane din 1 noiembrie si nici nu am sarbatorit vreodata Halloween. Si, desi locuiesc in momentul asta intr-o tara catolica si convietuiesc cu viitorul meu sot de religie catolica, nu am facut nici o drama din asta si nu cred ca o sa fac vreodata.  Asa ca pe 1 Noiembrie am petrecut o zi ca oricare, dar de relaxare si odihna in fata televizorului. Copilul a fost liber deoarece gradinita s-a inchis pana azi, pentru ca, in afara de faptul ca se promoveaza o sarbatoare a carei semnificatie nici nu am fost curioasa sa o aflu, in Italia 1 Noiembrie e zi de sarbatoare religioasa catolica, totusi. Iar statul italian i-a graziat pe angajatii la stat cu o zi libera si tind sa cred ca din acest simplu motiv.

 In ajun de 1 Noiembrie, insa, in timp ce ma jucam cu Andrei de-ale noastre si ne uitam la desene animate, aud in casa scarii rasete si zgomot, dupa care suna soneria. Pana sa ajung eu sa deschid, se asternuse linistea, iar la usa nu era nimeni.  Dupa un sfert de ora, aceeasi agitatie, din nou suna soneria si, desi initial m-am indreptat ca un uragan sa vad cine avea chef de glume, am dat nas in nas cu 5 baietandri de vreo 13 ani, mascati si veseli nevoie mare, care mi-au urat: "Dolcetto, scherzetto!" Asta ar insemna pe romaneste o urare si un mod de a te imbia sa oferi ceva,  in urma acestui truc glumet... Lui Andrei i-a "sunat" rapid clopotelul si se uita mirat, fara sa inteleaga, dar fascinat, totusi. Era si normal, la nici 4 ani. In ceea ce ma priveste, macar atat stiam si eu, ca se ofera niscaiva dulciuri, cum am vazut prin filme, de altfel, si le-am aruncat si eu in plasute caramele si cornulete de ciocolata. Dupa care s-au facut nevazuti. Andrei ramasese super incantat de baietandri mascati si, fara sa intru in detaliu, vreme de jumatate de ora a asteptat chitic sa mai sune o data la usa.

Ce trebuia sa fac, sa dau cu fuga in ei? Sa le spun ca eu nu sarbatoresc Halloween? Am luat-o si eu ca pe o gluma si m-am vazut pe mine cand mergeam in sorcovit. Nu ca ar fi acelasi lucru, daca intram in detaliu, dar copiii astia nu aveau nici o vina. De vina ar putea fi parintii, bunicii etc. A doua zi de dimineata, vad un tatic ce isi plimba fetita de vreo 2-3 anisori, imbracata in diavolita, cu rochicioara alba, cu codita si cornite negre, cu nasucul negru, iar acelasi tatic ii spunea cat e de frumoasa. Oare ce o fi insemnand pentru fetita, ce semnificatie o fi avand, ce i-o fi spunand taticul ei? De fapt, cred ca nici nu vreau sa stiu. Pot doar sa imi imaginez cum o sa se imbrace fetita asta la vreo 16 ani si la ce sarbatori absurde si dezmatate ar putea sa participe. Sarmana inima mea!

Revenind la ajunul sarbatorii cu pricina, am lamurit deja faptul ca nu am o traditie de Halloween si nici nu ma dau in vant dupa filme de groaza, insa anul acesta, fara nici o intentie bine stabilita, m-am bucurat sa vad cel putin un film horror, dar de calitate.  In primul rand am revazut pe Italia 1 un super film, cu Johnny Deep, Charlie and the Chocolat Factory, o super ecranizare in regia lui Tim Burton. E geniala din orice unghi si punct de vedere, plina de fraze de duh... Educativa, distractiva, emotionanta si de revazut cu placere cat cuprinde, unde umorul bunicului lui Charlie e chiar molipsitor. Un super personaj simpatic si de urmat. Macar de-ar fi lumea plina de astfel de bunici!

Ah, Andrei a fost atras doar de scena in care una dintre participantele la premiul cel mare, oferit de Mr. Willy Wanka, proprietarul fabricii de ciocolata, o fetita rasfatata pana peste cap si obraznica si mai si a fost aruncata de veverite in groapa de gunoi.  A fost curios doar pentru faptul ca ii atrasesem eu atentia, de fapt, asupra secventei respective, asta ca sa vezi cata importanta au parintii in felul de a stii ce si cand sa le ofere copiilor, la orice varsta, explicandu-i  tocmai ca asa se intampla cu copiii rasfatati si obraznici si ca nici veveritele nu vor sa le stea aproape. Iar cuvintele mele l-au marcat asa de tare, incat, dupa aceea ma intreba daca si el va avea acelasi sfarsit. A ramas, asadar, scena pe care ii face placere sa o revada din cand in cand, inainte de a dormi, ca si garnitura la povestea de leagan. 



Iar mai la urma, doar pentru ca am intrezarit numele aceluiasi Johnny Depp si al Helenei Bonham Carter, m-am incumetat sa raman treaza si m-am infricosat si delectat olecuta , urmarind Sweenney Todd, un captivant thriller muzical, pe cat de fascinant, pe atat de trist, in regia aceluiasi Tim Burton.
O super seara cinematografica, asadar!

Con tag CA-N FILME

Leggi i commenti