Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

Dragoste in alaptare

Pubblicato il da Camelia

"Alaptarea e mai mult decat hrana. alaptarea inseamna mai mult decat a oferi nutritie. alaptarea inseamna anticorpi, celule vii, factori imunologici, factori antiinfectiosi. Inseamna ca mama are un rol deosebit la contribuirea dezvoltarii sistemului imunitar al bebelusului ei.  „A ramane doar pe 2 mese de lapte” inseamna a echivala alaptarea, sanul cu un biberon care livreaza lapte praf. Laptele formula nu contine anticorpi, nu contine celule vii, este un lapte mort, sintetic. Iar sanul nu este doar un depozit de lapte ca biberonul, el produce lapte permanent, de fapt la un moment dat in timpul etapei a III-a de lactogeneza nici nu mai depoziteaza lapte, acesta se produce in timp real.  Sanul: nu mai depoziteaza, dar produce. Biberonul: doar depoziteaza, niciodata nu produce.  A vedea alaptarea doar in termeni de hrana reprezinta o limitare uriasa. Inseamna a priva bebelusul de o protectie esentiala.  De ce e privare de o protectie esentiala? Pentru ca mai este inca un aspect extrem de important: imunitatea placentara – imunitate pasiva naturala. Bebelusii primesc anticorpi de la mama prin placenta – o parte dintre ei trec bariera placentara – mai ales in ultimele luni de sarcina. Aceasta imunitate scade gradual si se pierde in jurul varstei de 6-8 luni. Prin alaptare bebelusii primesc din plin si celelalte tipuri de anticorpi. De aceea are sens absolut ca locul bebelusului e la sanul mamei, ca nu-i primeste pe toti prin placenta. Iar in perioada de pana la 6-8 luni, bebelusii sunt ocrotiti de toate bolile facute de mama, avand imunitate placentara si fiind alaptati.  Mai mult, factorii imunologici din laptele matern cresc pe masura ce copilul creste (la 12 luni e concentratie mai ridicata, iar cand se intarca natural un copil primeste o doza si mai concentrata de anticorpi ca un ultim boost al sistemului imunitar inainte de a-si lua ramas bun de la san).  Prin urmare, „a ramane pe doar 2 mese de lapte” la 8 luni, poate avea consecinte importante asupra sanatatii bebelusului. Fara imunitate placentara, fara imunitate prin alaptare (doar limitata). Partajarea sistemului imunitar intre mama si bebe este un concept fascinant si profund, iar copilul are un rol activ. Bebelusul comunica prin axul entero-mamar, prin contactul direct cu sanul, ce tip de anticorpi sa produca mama ca sa-l ajute in lupta cu agentii patogeni. Este esential ce comunica el. Un bebelus la biberon nu comunica nimic. E atacat mai degraba de bacterii.  4. Ignorarea aspectului cognitiv  „A ramane pe doar 2 mese de lapte” si niciuna in timpul noptii inseamna a-l priva pe bebe de nutrientii vitali pentru dezvoltarea neuronala care se regasesc in mod special noaptea in compozitia laptelui matern.  5. Ignorarea aspectului psihic, emotional."
"Alaptarea e mai mult decat hrana. alaptarea inseamna mai mult decat a oferi nutritie. alaptarea inseamna anticorpi, celule vii, factori imunologici, factori antiinfectiosi. Inseamna ca mama are un rol deosebit la contribuirea dezvoltarii sistemului imunitar al bebelusului ei.  „A ramane doar pe 2 mese de lapte” inseamna a echivala alaptarea, sanul cu un biberon care livreaza lapte praf. Laptele formula nu contine anticorpi, nu contine celule vii, este un lapte mort, sintetic. Iar sanul nu este doar un depozit de lapte ca biberonul, el produce lapte permanent, de fapt la un moment dat in timpul etapei a III-a de lactogeneza nici nu mai depoziteaza lapte, acesta se produce in timp real.  Sanul: nu mai depoziteaza, dar produce. Biberonul: doar depoziteaza, niciodata nu produce.  A vedea alaptarea doar in termeni de hrana reprezinta o limitare uriasa. Inseamna a priva bebelusul de o protectie esentiala.  De ce e privare de o protectie esentiala? Pentru ca mai este inca un aspect extrem de important: imunitatea placentara – imunitate pasiva naturala. Bebelusii primesc anticorpi de la mama prin placenta – o parte dintre ei trec bariera placentara – mai ales in ultimele luni de sarcina. Aceasta imunitate scade gradual si se pierde in jurul varstei de 6-8 luni. Prin alaptare bebelusii primesc din plin si celelalte tipuri de anticorpi. De aceea are sens absolut ca locul bebelusului e la sanul mamei, ca nu-i primeste pe toti prin placenta. Iar in perioada de pana la 6-8 luni, bebelusii sunt ocrotiti de toate bolile facute de mama, avand imunitate placentara si fiind alaptati.  Mai mult, factorii imunologici din laptele matern cresc pe masura ce copilul creste (la 12 luni e concentratie mai ridicata, iar cand se intarca natural un copil primeste o doza si mai concentrata de anticorpi ca un ultim boost al sistemului imunitar inainte de a-si lua ramas bun de la san).  Prin urmare, „a ramane pe doar 2 mese de lapte” la 8 luni, poate avea consecinte importante asupra sanatatii bebelusului. Fara imunitate placentara, fara imunitate prin alaptare (doar limitata). Partajarea sistemului imunitar intre mama si bebe este un concept fascinant si profund, iar copilul are un rol activ. Bebelusul comunica prin axul entero-mamar, prin contactul direct cu sanul, ce tip de anticorpi sa produca mama ca sa-l ajute in lupta cu agentii patogeni. Este esential ce comunica el. Un bebelus la biberon nu comunica nimic. E atacat mai degraba de bacterii.  4. Ignorarea aspectului cognitiv  „A ramane pe doar 2 mese de lapte” si niciuna in timpul noptii inseamna a-l priva pe bebe de nutrientii vitali pentru dezvoltarea neuronala care se regasesc in mod special noaptea in compozitia laptelui matern.  5. Ignorarea aspectului psihic, emotional."

"Alaptarea e mai mult decat hrana. alaptarea inseamna mai mult decat a oferi nutritie. alaptarea inseamna anticorpi, celule vii, factori imunologici, factori antiinfectiosi. Inseamna ca mama are un rol deosebit la contribuirea dezvoltarii sistemului imunitar al bebelusului ei. „A ramane doar pe 2 mese de lapte” inseamna a echivala alaptarea, sanul cu un biberon care livreaza lapte praf. Laptele formula nu contine anticorpi, nu contine celule vii, este un lapte mort, sintetic. Iar sanul nu este doar un depozit de lapte ca biberonul, el produce lapte permanent, de fapt la un moment dat in timpul etapei a III-a de lactogeneza nici nu mai depoziteaza lapte, acesta se produce in timp real. Sanul: nu mai depoziteaza, dar produce. Biberonul: doar depoziteaza, niciodata nu produce. A vedea alaptarea doar in termeni de hrana reprezinta o limitare uriasa. Inseamna a priva bebelusul de o protectie esentiala. De ce e privare de o protectie esentiala? Pentru ca mai este inca un aspect extrem de important: imunitatea placentara – imunitate pasiva naturala. Bebelusii primesc anticorpi de la mama prin placenta – o parte dintre ei trec bariera placentara – mai ales in ultimele luni de sarcina. Aceasta imunitate scade gradual si se pierde in jurul varstei de 6-8 luni. Prin alaptare bebelusii primesc din plin si celelalte tipuri de anticorpi. De aceea are sens absolut ca locul bebelusului e la sanul mamei, ca nu-i primeste pe toti prin placenta. Iar in perioada de pana la 6-8 luni, bebelusii sunt ocrotiti de toate bolile facute de mama, avand imunitate placentara si fiind alaptati. Mai mult, factorii imunologici din laptele matern cresc pe masura ce copilul creste (la 12 luni e concentratie mai ridicata, iar cand se intarca natural un copil primeste o doza si mai concentrata de anticorpi ca un ultim boost al sistemului imunitar inainte de a-si lua ramas bun de la san). Prin urmare, „a ramane pe doar 2 mese de lapte” la 8 luni, poate avea consecinte importante asupra sanatatii bebelusului. Fara imunitate placentara, fara imunitate prin alaptare (doar limitata). Partajarea sistemului imunitar intre mama si bebe este un concept fascinant si profund, iar copilul are un rol activ. Bebelusul comunica prin axul entero-mamar, prin contactul direct cu sanul, ce tip de anticorpi sa produca mama ca sa-l ajute in lupta cu agentii patogeni. Este esential ce comunica el. Un bebelus la biberon nu comunica nimic. E atacat mai degraba de bacterii. 4. Ignorarea aspectului cognitiv „A ramane pe doar 2 mese de lapte” si niciuna in timpul noptii inseamna a-l priva pe bebe de nutrientii vitali pentru dezvoltarea neuronala care se regasesc in mod special noaptea in compozitia laptelui matern. 5. Ignorarea aspectului psihic, emotional."

Leggi i commenti

Daniel tiger

Pubblicato il da Camelia

Un deden animat numai bun pentru bebelusii care implinesc 7-8 luni. Copila mea draga se bucura tare la auzul vocii tigrusorului astuia foarte educat. Tot ceea ce intreprinde si regulile intelepte ale parintilor sunt un bun exemplu atat pentru copii, dar si pentru parinti Fiecare copil are ritmul lui si felul lui personal de a se adapta regulilor celor mari. Tigrusorul Daniel e perfect pentru initierea celor mici si indrumarea celor mari. Cu drag!!!

Leggi i commenti

Caterina si ulcica-6 lunisoare

Pubblicato il da Camelia

Nici nu i-am cumparat bine ulcica pentru apa, ca iubita noastra o si manuieste dupa doua zile, la abia 6 lunite implinite Sa nu te uimesti!? Ba da. E precoce puiuta!! Si e a noastra!
Nici nu i-am cumparat bine ulcica pentru apa, ca iubita noastra o si manuieste dupa doua zile, la abia 6 lunite implinite Sa nu te uimesti!? Ba da. E precoce puiuta!! Si e a noastra!
Nici nu i-am cumparat bine ulcica pentru apa, ca iubita noastra o si manuieste dupa doua zile, la abia 6 lunite implinite Sa nu te uimesti!? Ba da. E precoce puiuta!! Si e a noastra!
Nici nu i-am cumparat bine ulcica pentru apa, ca iubita noastra o si manuieste dupa doua zile, la abia 6 lunite implinite Sa nu te uimesti!? Ba da. E precoce puiuta!! Si e a noastra!

Nici nu i-am cumparat bine ulcica pentru apa, ca iubita noastra o si manuieste dupa doua zile, la abia 6 lunite implinite Sa nu te uimesti!? Ba da. E precoce puiuta!! Si e a noastra!

Con tag Caterina

Leggi i commenti

La multi ani, Andreiul meu, al nostru! Fericitii 7 ani.

Pubblicato il da Camelia

Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20  care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.
Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20  care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.
Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20  care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.
Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20  care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.
Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20  care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.
Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20  care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.
Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20  care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.

Se implinira si cei 7 ani ai dragului nostru Andrei. A numarat cu nerabdare zilele ultimei luni in asteptarea marelui eveniment, acus promis, acus anulat. Nu conta atat de mult locul de desfasurare, cat dorinta de a-si petrece ziua de nastere alaturi de colegii lui de clasa. Cu aceasta ocazie am rasuflat usurata, vazandu-i pe colegii lui, atat baietii, cat si fetele, plini de aceeasi energie, agitati si entuziasti, incat le-am compatimit pe invatatoare. Pareau o droaie de frati, caci actionau la unison, cel putin cei 11 prezenti, din cei 20 care compun clasa a doua A, cu voiosia din dotare si tipetele de rigoare. Si nu mi-a mai parut exagerat faptul ca taticul lui a organizat petrecerea pentru baiatul lui mult adorat. E varsta constientizarii profunde a anumitor fapte si comportamente, a agitatiei maxime si a trairii din prezent. Da, asta e cea mai frumoasa concluzie. Copilul meu traieste din prezent, traieste cu intensitate momentul, clipa, se dedica total fiecarui joc. Pune ceva din sufletul lui frumos in tot ceea ce intreprinde, in fiecare joc, crede cu inocenta in tot si in toate. Pentru el totul se reduce la joc. Transpune orice noutate prin joc. Reuseste sa isi umple timpul de unul singur cu activitati dintre cele mai inedite. Asta se datoreaza mult momentelor de calitate petrecute impreuna de mic. Bunica lui Andrei se coboara mult la mintea lui si ii tine piept cat e ziua de lunga la tot ceea ce propune, jucandu-se dupa regulile impuse de el cu inteligenta ce il caracterizeaza si cu care ne uimeste. Absoarbe tot ca un burete, nu isi da pace ziua toata, o solicita enorm pe bunica ce a implinit 60 de ani si care i se dedica total, astfel ca Andrei plange la despartire. O zi, atat. Apoi nici nu se sinchiseste sa vorbeasca cu ea la telefon. Dar stie ca bunicii il iubesc. Asta imi demonstreaza cat de mult are nevoie Andreiul meu de timp petrecut impreuna acum, de afectiune. Andreiul meu care a crescut repede in ultimul an, parca prea repede. A devenit fratele mai mare, e foarte atent cu surioara lui, desi se distreaza copios sa o vada tresarind la glumele facute pe ascuns, ceea ce il face sa rada in hohote. O iubeste atat de mult, incat mi-a zis intr-o zi: Mama, de ce nu vii sa ma iei de la scoala tu, asa o vad toti colegii mei pe surioara mea, cea mai frumoasa din lume! Asta e Andreiul nostru.

Leggi i commenti

Caterina, printesa noastra

Pubblicato il da Camelia

Ne e draga copila noastra!!! Dimineata na strangem toti in jurul ei abia ce deschide ochii. Radiaza de fericire si ne umple de zambete. Dar cand vezi ca rapeste privirile celor din jur, nu poti sa ramai indiferent! La Liturghia de duminica, sorbea din priviri detaliile din jur, iar credinciosii o sorbeau din priviri pe ea. Ulterior, am intrat intr-un magazin sa ii cumparam pantofi noi lui Andrei. Se apropie ziua lui de nastere, nu!? Iar vanzatoarea, foarte amabila, nu s-a abtinut sa nu remarce: "A, nu stiam ca si la noi sosesc printese! Si mai poarta si incaltari Hello Kitty!" , desi nu ma dau eu in vant dupa personajul cu pricina, botoseii chiar sunt o minunatie cu sau fara Kitty.  Accesoriile pentru fetite sunt de o dragalasenie rara. Chiar si in Auchan. Ca, mai tarziu, o doamna, mai sa isi rupa gatul tot intorcandu-se sa o priveasca bine, a afirmat ca e un spectacol. Da, chiar e!!! Viata noastra e un spectacol alaturi de odraslele noastre. A, Andrei apare foaaarte rar in poze, e dificil sa il tii pe loc. Era si el pe undeva, in recunoastere. Prin preajma, oricum.
Ne e draga copila noastra!!! Dimineata na strangem toti in jurul ei abia ce deschide ochii. Radiaza de fericire si ne umple de zambete. Dar cand vezi ca rapeste privirile celor din jur, nu poti sa ramai indiferent! La Liturghia de duminica, sorbea din priviri detaliile din jur, iar credinciosii o sorbeau din priviri pe ea. Ulterior, am intrat intr-un magazin sa ii cumparam pantofi noi lui Andrei. Se apropie ziua lui de nastere, nu!? Iar vanzatoarea, foarte amabila, nu s-a abtinut sa nu remarce: "A, nu stiam ca si la noi sosesc printese! Si mai poarta si incaltari Hello Kitty!" , desi nu ma dau eu in vant dupa personajul cu pricina, botoseii chiar sunt o minunatie cu sau fara Kitty.  Accesoriile pentru fetite sunt de o dragalasenie rara. Chiar si in Auchan. Ca, mai tarziu, o doamna, mai sa isi rupa gatul tot intorcandu-se sa o priveasca bine, a afirmat ca e un spectacol. Da, chiar e!!! Viata noastra e un spectacol alaturi de odraslele noastre. A, Andrei apare foaaarte rar in poze, e dificil sa il tii pe loc. Era si el pe undeva, in recunoastere. Prin preajma, oricum.
Ne e draga copila noastra!!! Dimineata na strangem toti in jurul ei abia ce deschide ochii. Radiaza de fericire si ne umple de zambete. Dar cand vezi ca rapeste privirile celor din jur, nu poti sa ramai indiferent! La Liturghia de duminica, sorbea din priviri detaliile din jur, iar credinciosii o sorbeau din priviri pe ea. Ulterior, am intrat intr-un magazin sa ii cumparam pantofi noi lui Andrei. Se apropie ziua lui de nastere, nu!? Iar vanzatoarea, foarte amabila, nu s-a abtinut sa nu remarce: "A, nu stiam ca si la noi sosesc printese! Si mai poarta si incaltari Hello Kitty!" , desi nu ma dau eu in vant dupa personajul cu pricina, botoseii chiar sunt o minunatie cu sau fara Kitty.  Accesoriile pentru fetite sunt de o dragalasenie rara. Chiar si in Auchan. Ca, mai tarziu, o doamna, mai sa isi rupa gatul tot intorcandu-se sa o priveasca bine, a afirmat ca e un spectacol. Da, chiar e!!! Viata noastra e un spectacol alaturi de odraslele noastre. A, Andrei apare foaaarte rar in poze, e dificil sa il tii pe loc. Era si el pe undeva, in recunoastere. Prin preajma, oricum.
Ne e draga copila noastra!!! Dimineata na strangem toti in jurul ei abia ce deschide ochii. Radiaza de fericire si ne umple de zambete. Dar cand vezi ca rapeste privirile celor din jur, nu poti sa ramai indiferent! La Liturghia de duminica, sorbea din priviri detaliile din jur, iar credinciosii o sorbeau din priviri pe ea. Ulterior, am intrat intr-un magazin sa ii cumparam pantofi noi lui Andrei. Se apropie ziua lui de nastere, nu!? Iar vanzatoarea, foarte amabila, nu s-a abtinut sa nu remarce: "A, nu stiam ca si la noi sosesc printese! Si mai poarta si incaltari Hello Kitty!" , desi nu ma dau eu in vant dupa personajul cu pricina, botoseii chiar sunt o minunatie cu sau fara Kitty.  Accesoriile pentru fetite sunt de o dragalasenie rara. Chiar si in Auchan. Ca, mai tarziu, o doamna, mai sa isi rupa gatul tot intorcandu-se sa o priveasca bine, a afirmat ca e un spectacol. Da, chiar e!!! Viata noastra e un spectacol alaturi de odraslele noastre. A, Andrei apare foaaarte rar in poze, e dificil sa il tii pe loc. Era si el pe undeva, in recunoastere. Prin preajma, oricum.

Ne e draga copila noastra!!! Dimineata na strangem toti in jurul ei abia ce deschide ochii. Radiaza de fericire si ne umple de zambete. Dar cand vezi ca rapeste privirile celor din jur, nu poti sa ramai indiferent! La Liturghia de duminica, sorbea din priviri detaliile din jur, iar credinciosii o sorbeau din priviri pe ea. Ulterior, am intrat intr-un magazin sa ii cumparam pantofi noi lui Andrei. Se apropie ziua lui de nastere, nu!? Iar vanzatoarea, foarte amabila, nu s-a abtinut sa nu remarce: "A, nu stiam ca si la noi sosesc printese! Si mai poarta si incaltari Hello Kitty!" , desi nu ma dau eu in vant dupa personajul cu pricina, botoseii chiar sunt o minunatie cu sau fara Kitty. Accesoriile pentru fetite sunt de o dragalasenie rara. Chiar si in Auchan. Ca, mai tarziu, o doamna, mai sa isi rupa gatul tot intorcandu-se sa o priveasca bine, a afirmat ca e un spectacol. Da, chiar e!!! Viata noastra e un spectacol alaturi de odraslele noastre. A, Andrei apare foaaarte rar in poze, e dificil sa il tii pe loc. Era si el pe undeva, in recunoastere. Prin preajma, oricum.

Leggi i commenti

Halloween!? Nu, multumim!!! Nu suntem acasa!

Pubblicato il da Camelia

Taaare mai era entuziasmat Andrei de sarbatoarea asta a mascatilor in dracusori si mici vrajitoare, ca stiti, la diminutiv totul pare mai frumos si inocent. Pana cand l-am asezat pe divan si, adoptand tehnica echivalenta varstei si jocurilor din dotare, a luptei dintre rai si buni, i-am explicat clar ca ori crede in Diavol, adica raul, ori crede in Dumnezeu, adica Binele, ca amandoi sunt puternici, dar invinge cel in care crede, avand in vedere ca nu isi dadea pace cu gandul la acel "du-te, vino" al grupurilor guralive de copii travestiti in te miri ce.  Sa zicem ca il invoca pe Diavol, ce face el noaptea daca se trezeste cu o fiinta infioratoare in fata ochilor? Ce prefera, sa il aiba aproape pe Ingerul sau Pazitor sau un drac cu ochi? Raspunsul e clar care a fost.  La tambalaul facut pe casa scarii de mascatii plecati la cersit de dulciuri, batand cu nesimtire cu pumnii in usile apartamentelor si sunand cu nerusinare pana la extenuare, noi le-am raspuns cu "Nu suntem acasa!" Si, tot uitandu-se el pe gaura cheii sa vada daca musafirii nepoftiti au plecat, i se parea ca doua umbre sunt inca acolo. Zic, sa vezi ca ne-au auzit vorbind, si spiritele astea pe tine te asteapta,  cum spuneam, daca crezi in Diavol, vine. Nu, mama, ce ma fac!? Ce sa faci, iti faci semnul Crucii, uite, icoana Sfantului Andrei e acolo, roaga-te la el sa te pazeasca de rele. Zis si facut! Si, uite-asa, s-a lasat linistea deasupra capului lui Andrei. Pupa-l-ar mama pe el de copil curios, dar ascultator!
Taaare mai era entuziasmat Andrei de sarbatoarea asta a mascatilor in dracusori si mici vrajitoare, ca stiti, la diminutiv totul pare mai frumos si inocent. Pana cand l-am asezat pe divan si, adoptand tehnica echivalenta varstei si jocurilor din dotare, a luptei dintre rai si buni, i-am explicat clar ca ori crede in Diavol, adica raul, ori crede in Dumnezeu, adica Binele, ca amandoi sunt puternici, dar invinge cel in care crede, avand in vedere ca nu isi dadea pace cu gandul la acel "du-te, vino" al grupurilor guralive de copii travestiti in te miri ce.  Sa zicem ca il invoca pe Diavol, ce face el noaptea daca se trezeste cu o fiinta infioratoare in fata ochilor? Ce prefera, sa il aiba aproape pe Ingerul sau Pazitor sau un drac cu ochi? Raspunsul e clar care a fost.  La tambalaul facut pe casa scarii de mascatii plecati la cersit de dulciuri, batand cu nesimtire cu pumnii in usile apartamentelor si sunand cu nerusinare pana la extenuare, noi le-am raspuns cu "Nu suntem acasa!" Si, tot uitandu-se el pe gaura cheii sa vada daca musafirii nepoftiti au plecat, i se parea ca doua umbre sunt inca acolo. Zic, sa vezi ca ne-au auzit vorbind, si spiritele astea pe tine te asteapta,  cum spuneam, daca crezi in Diavol, vine. Nu, mama, ce ma fac!? Ce sa faci, iti faci semnul Crucii, uite, icoana Sfantului Andrei e acolo, roaga-te la el sa te pazeasca de rele. Zis si facut! Si, uite-asa, s-a lasat linistea deasupra capului lui Andrei. Pupa-l-ar mama pe el de copil curios, dar ascultator!

Taaare mai era entuziasmat Andrei de sarbatoarea asta a mascatilor in dracusori si mici vrajitoare, ca stiti, la diminutiv totul pare mai frumos si inocent. Pana cand l-am asezat pe divan si, adoptand tehnica echivalenta varstei si jocurilor din dotare, a luptei dintre rai si buni, i-am explicat clar ca ori crede in Diavol, adica raul, ori crede in Dumnezeu, adica Binele, ca amandoi sunt puternici, dar invinge cel in care crede, avand in vedere ca nu isi dadea pace cu gandul la acel "du-te, vino" al grupurilor guralive de copii travestiti in te miri ce. Sa zicem ca il invoca pe Diavol, ce face el noaptea daca se trezeste cu o fiinta infioratoare in fata ochilor? Ce prefera, sa il aiba aproape pe Ingerul sau Pazitor sau un drac cu ochi? Raspunsul e clar care a fost. La tambalaul facut pe casa scarii de mascatii plecati la cersit de dulciuri, batand cu nesimtire cu pumnii in usile apartamentelor si sunand cu nerusinare pana la extenuare, noi le-am raspuns cu "Nu suntem acasa!" Si, tot uitandu-se el pe gaura cheii sa vada daca musafirii nepoftiti au plecat, i se parea ca doua umbre sunt inca acolo. Zic, sa vezi ca ne-au auzit vorbind, si spiritele astea pe tine te asteapta, cum spuneam, daca crezi in Diavol, vine. Nu, mama, ce ma fac!? Ce sa faci, iti faci semnul Crucii, uite, icoana Sfantului Andrei e acolo, roaga-te la el sa te pazeasca de rele. Zis si facut! Si, uite-asa, s-a lasat linistea deasupra capului lui Andrei. Pupa-l-ar mama pe el de copil curios, dar ascultator!

Leggi i commenti