Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

4 post con actori

Haz de necaz...

Pubblicato il da Camelia

 

brignano_2.jpg

Eu sunt o persoana cu bun simt si cu sensul umorului destul de dezvoltat.
Eram convinsa ca umorul romanesc e inegalabil... La orice vorba de duh, e imposibil sa nu te pufneasca rasul.
Avand in vedere ca in partea Olteniei limba romana e destul de picanta, am crescut cu haz si cu voie buna.
Am fost o eleva silitoare, iar invatarea limbii italiene a devenit o placere. Dar nu pricepam inca o iota din umorul italian, tocmai pentru ca inca nu ajunsesem sa stapanesc bine limba.
Italia isi promoveaza comicii, de la A la Z. Urmaream, la inceput Zelig Circus, un program unde se promoveaza comicitatea si o rampa de lansare a multor talente si ma uitam ca vitelul la poarta noua.
Lumea radea in hohote si ma gandeam ca rad ca prostii. "Ce-or gasi si astia de ras?", ma intrebam. Nu ma aflam nici macar in pielea ardeleanului,
caruia i se zice ca ii pica fisa mai greu. Pur si simplu nu gaseam nimic hazliu in context, nu imi venea sa rad, vorba ceea.
Chiar am si sustinut, intr-un anumit context acest lucru, afirmand ca italienii nu au umor. Dar ma inselam groaznic. Imi fac "mea culpa"
si ma inclin.

De atunci au trecut 8 ani si, de cate ori ma uit la programele italiene de divertisment, rad cu pofta, ca si cand as fi acasa.
I-am cunoscut pe Leonardo Pieraccioni, unul dintre actorii si scenografii mei preferati,  pe Aldo, Giovanni e Giacomo, un trio extraordinar, etc., iar acum
cateva zile l-am admirat cu drag pe Enrico Brignano.
Da! Acum 8 ani, cand eu incepeam sa descopar o alta lume si o alta cultura, Enrico Brignano era la inceputul unei cariere de comic.
Desi nu ma prapadeam de ras la momentele lui artistice, i-am intrezarit simplitatea, modestia, bunul simt si, dincolo de faptul ca a ramas mereu
cam plinut, si-a cucerit publicul. Azi e pe culmi si se emotioneaza usor la orice amintire din trecut. E roman din Roma si e mandru de asta,
Iar eu, locuind la Roma, sunt si eu la fel de mandra.

enrico-brignano.jpg
Asa cum de Roma m-am indragostit cu timpul, caci nu a fost nicidecum dragoste la prima vedere,
(probabil vi se va parea ciudat, da e adevarat), am reusit sa patrund si spiritul italian, latin, ca si al nostru si sa imbratisez cu drag lumea in care traiesc acum, fara sa-mi uit radacinile.
Dar asta e o alta poveste...

Con tag ACTORI

Leggi i commenti

Leonardo Pieracioni-scenograf, regizor, actor de comedie

Pubblicato il da Camelia


Leonardo Pieraccioni e actorul meu italian preferat. E un personaj complet, din punctul meu de vedere, in ceea ce priveste cariera sa de scenograf, regizor si actor de comedie. De cand am vazut filmul sau " Il ciclone", m-a cucerit cu fiecare imagine si fraza de duh. Au urmat apoi "Un paradiso all'improviso", Ti amo in tutte le lingue", Una moglie bellissima"etc. Iar cand spune el insusi ca "exprima in filmele sale ceea ce ar dori sa vada el pe marele ecran", ii dai dreptate, caci te surprinde de fiecare data cu desfasurarea actiunii, si te intrebi cum de i-au trecut prin cap asemenea trasnai. E unic, in felul sau..., e un nebun de legat...

Biografia di Leonardo Pieraccioni:

Fiorentino, attore, regista e sceneggiatore, figlio unico, decide - come lui stesso ha detto - di fare l'attore già all'età di quattro anni. Cresciuto frequentando il cinema 'Universale' di Firenze, abbandona la scuola dopo aver frequentato un biennio di Perito Aziendale. A 17 anni conosce Carlo Conti e con lui comincia a scrivere spettacoli da mettere in scena nelle piazze cittadine e nelle tv locali. Debutta nel cabaret nel 1985 con lo spettacolo 'Camomilla' seguito, due anni dopo, da 'Molto poco spesso', con la regia di Giorgio Ariani. Sempre per il teatro, è autore e interprete di numerosi monologhi fra i quali 'Leonardo Pieraccioni show' (1990), 'Novantadue verso l'Europa' (1992), 'Villaggio vacanze Pieraccioni' (1992), 'Pesci e frigoriferi' (1994) e 'Fratelli d'Italia' (1995, con Carlo Conti e Giorgio Panariello). In campo cinematografico - dopo aver girato 29 cortometraggi dei quali è autore, interprete, regista e produttore - realizza il suo primo lungometraggio come regista nel 1995 , 'I laureati', con una spesa di due miliardi e mezzo ed un incasso di 15 miliardi. L'anno successivo scrive (con Giovanni Veronesi), dirige e interpreta 'Il Ciclone', ad oggi il più grande successo cinematografico del mercato italiano con oltre 75 miliardi di incassi al botteghino. La pellicola si è aggiudicata il 'Nastro d'Argento', il 'David di Donatello' e due 'Ciak d'oro' come miglior film e migliore regia. Nel 1997 firma il suo terzo film, 'Fuochi d'artificio', altro fenomeno di incassi (72 miliardi di lire) e di pubblico. Nel 1998 è co-sceneggiatore e protagonista del western di Giovanni Veronesi 'Il mio West', accanto a Harvey Keitel e David Bowie. Dopo 'Il pesce innamorato' (1999), che non ha avuto il successo di pubblico dei precedenti, è seguita una pausa di due anni prima del suo nuovo film, 'Il principe e il Pirata', (con Massimo Ceccherini) distribuito nelle sale a Natale 2001. Dall'età di 15 anni scrive piccoli racconti pubblicati in due volumi: 'Trent'anni, alta, mora' e 'Tre mucche in cucina'. Nel 2000 è tornato al teatro con il 'Leonardo Pieraccioni show'.

Con tag ACTORI

Leggi i commenti

DAN PURIC, INTR-UN INTERVIU CU CLAUDIU TARZIU (sursa: Revista FORMULA AS)

Pubblicato il da Camelia



                                               PASAREA COLIBRI - PLOAIA CARE VA VENI


Dupa ce i-a fermecat pe romani si tot mapamondul cu excelenta artei sale teatrale, Dan Puric experimenteaza o noua seductie: scrisul si cuvantarile publice.      Cartile i se vand in tiraje ametitoare, iar pledoariile sale, strabatute de spirit patriotic, moral si crestin, atrag multimi entuziaste de oameni. Un fenomen pe care am dorit sa-l investigam impreuna cu creatorul lui



"Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina"

- Anul trecut ati inregistrat un succes rasunator cu prima dvs. carte, "Cine suntem", care s-a vandut in 85.000 de exemplare. Anul acesta, succesul promite sa se repete cu al doilea volum, "Despre omul frumos". Cine este omul frumos?

- Omul frumos din Romania este acela care, cu discretie, respinge toate incercarile de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru. Omul frumos tinde spre desavarsire. Daca nu poate vorbi impotriva uratului, tace, dar in tacerea lui e un refuz hristic a tot ceea ce inseamna urat. Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina. Tara aceasta, slutita, degradata, uratita, lovita, este intarita pe dedesubt de omul frumos. Asa a fost la noi transfigurat uratul. Am infrumusetat ceea ce nu se poate infrumuseta: hidosul. Prin suferinta asumata jertfelnic si prin rugaciune cu lacrimi, omul frumos romanesc a transformat temnitele in manastiri. Omul frumos urmeaza modelul hristic. Caci Hristos a infrumusetat jertfa de sange, care in sine e cumplita. El a infrumusetat crucea, un obiect de tor-tura, care astazi este cinstit. Hristos a infrumusetat suferinta, pe care a facut-o corabie catre Dumnezeu.

- De ce era nevoie de o carte despre "omul frumos"?

- Pentru ca exista biblioteci despre omul urat si trebuia sa vorbeasca cineva si despre omul frumos. Cartea mea este o afirmare a valorilor acestui neam, este totodata o denuntare a uratului de langa noi si opereaza o separare, absolut necesara, intre frumos si urat. Acolo unde uratul nu poate fi infrumusetat, il separam de frumos. Romania, ca si lumea intreaga, este astazi supusa unui proces de uratire. Uratul ne invadeaza parsiv. E timpul sa restabilim granitele dintre frumos si urat si sa constientizam frumusetea. Frumosul este discret si plin de iubire. Adevarata frumusete se raporteaza la divin. Frumusetea fara iubire este a diavolului, si este cea mai ispititoare dintre toate. Deci, se cuvine o separare si in ceea ce numim frumos. Frumusetea adevarata este o sfintire a lucrurilor banale. O bucata banala de sapun ieftin devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Pitesti si-a scris viata pe ea, cu unghia. O cana de tabla ordinara devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Aiud batea in zid alfabetul morse pentru a comunica cu fratele sau de suferinta.

...............................................................................................................................................................................................................

- Ati facut cariera artistica, mai ales in spectacole de pantomima. O arta muta a teatrului. Vorbitul in public este o revansa pentru indelunga tacere?

- Mi-a zis mie un oltean: "Dom'le, cand taci, le spui bine, dar cand vorbesti, le spui si mai bine". Genial olteanul. Se poate ca nevoia de a spune mai mult decat prin gest sa ma fi facut sa vorbesc, desi nu asta a fost principalul resort. Iesirea mea in public nu a fost ceva premeditat, cum nu au fost nici cartile. Nu ma gandeam acum cativa ani sa tin conferinte sau sa scriu carti.

...............................................................................................................................................................

- Putina lume stie ca ati si predicat in cateva biserici din tara. Cum v-ati simtit in aceasta postura?

- Parintele Iustin Parvu m-a aruncat in aceasta sfanta apa. Am murit de frica. Am slabit trei kilograme cand am vorbit prima oara in biserica. Pentru ca, totusi, mama m-a facut cu bun simt si ma aflam intr-o manastire, unde erau parinti care stiau enorm in comparatie cu mine. Ce sa le spun? A fost extraordinar de greu. Desi, Bunul Dumnezeu m-a luminat ce sa vorbesc. In predica nu e ca in teatru, nu prinzi experienta, ci un soi de curaj, care vine de Sus, atata vreme cat esti pe cale.


 


 

Con tag ACTORI

Leggi i commenti