Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

Alte vremuri, acelasi suflet... / Altri tempi, la stessa anima...

Pubblicato il da Camelia

E ciudat cum peste ani si ani sufletul ramane acelasi... Chiar discutam cu sora mea, care azi a mai pus in carca un an... Ii spuneam ca si eu ma simt deseori mai mica decat copilul meu care va implini in curand 1 an si 9 luni, insa pofta de a-mi urma visele a ramas aceeasi. Poate nu pentru toata lumea e la fel, dar cei care chiar au inca vise neimplinite, cu siguranta ard de acceasi nerabdare de a le realiza... Tot gandindu-ma la asta, mi-am adus aminte cu nostalgie de Dj Bobo, care imi placea tare mult si, reascultand cateva melodii, am descoperitt ca sunt tocmai potrivite cu gandurile mele... Imi dau aceeasi emotie, ma inalta si ma fac sa cred ca toata lumea e a mea... Chiar daca momentul cand o sa imi imbratisez iubirea cu adevarat se lasa asteptat... Pentru ca daca cineva nu intelege ca un om are si vise pe care doreste sa le implineasca, oferind in acelasi timp dragostea si afectiunea necesare, atunci, viata poate sa isi piarda rostul ei... Fiecare avem un rost in aceasta viata... Iar eu sunt un om care spera ca visele sa devina realitate... Pot inca sa schimb ceva si sa aduc spre lume mesajul dragostei... Simt uneori ca dansez de fericire, desi as vrea ca cel care e in sufletul meu sa danseze impreuna cu mine, sa simtim ca dansam acelasi dans, pentru ca dragostea e intr-adevar pretutindeni... Se pot face multe lucruri pe lume, important e sa ramana respectul de sine...  Pacat ca o parte din inima mea s-a frant, pentru ca "acel cineva crede ca nu imi e de ajuns el ca om, ceea ce inseamna ca acest cineva  probabil nu e de ajuns pentru mine, daca nu ma intelege", un adevar care, putin adaptat la situatia mea, apartine altcuiva, dar care mi se potriveste ca o manusa...
Imi vine greau sa spun ca imi pare rau, dar eu vreau sa ma trezesc dimineata si sa cred ca libertatea e inca un dar...
Sentimentul de a urma un vis e uneori ca aerul, iar cel da langa noi trebuie sa ne accepte optiunile, e tot ce are voie sa faca, daca ne vrea binele...
E strano come dopo anni e  anni, l'anima  resta  la stessa... Anche parlando con mia sorella , che oggi ha messo la botola di un anno ... Li dicevo che anch'io mi sento a volte molto piu bambina di mio figlio, che presto compira 1 anno e 9 mesi, pero' la voglia di perseguire i miei sogni e rimasta la stessa. Forse non sentiranno tutti cosi, ma quelli che hanno ancora dei sogni nel cassetto, sicuramente bruciano dentro per realizarli... E pensando a questa cosa, mi sono ricordata con piecere di Dj Bobo, che mi piaceva moltissimo, e riascoltando alcune sue canzoni, ho scoperto che coincidono con i miei pensieri... Mi danno la stessa emozione, mi rialzano e mi fanno credere che il mondo e tutto mio...
Anche se il momento quando riabbraciero davvero il mio amore rimane in attesa... Perche' se qualcuno non capisce che una persona ha anche dei sogni che desidera realizarli, fornendo al contempo l'amore e l'affetto necessario, allora la vita puo perdere il suo senso... Ognuno di noi ha un senso in questa vita. E io sono una persona  che spera
 che i sogni possano diventare realta'. Posso ancora cambiare qualcosa e portare verso il mondo il messagio dell'amore... Sento a volte che ballo di gioia, anche se vorrei che la persona che e' nel mio cuore ballasse insieme a me, sentire di ballare la stessa danza. Si possono fare molte cose nel mondo, importante e che rimanga il rispetto per se stessi... Peccato che una parte del mio cuore e rimasta spezzata, perche" quella persona crede che a me non mi bastasse lui come uomo, quello che significa che questa persona non e abbastanza per me se non mi capisce", una verita' che apartiene ad un'altra persona, e',  anche se mi sono permessa di cambiarli un po il senso, la trovo adatta alla mia situazione.
Mi viene difficile dire che mi dispiace, ma io voglio svegliarmi la mattina e sentire che la vita e' ancora un dono...
Il sentimento di seguire un sogno e a volte come l'aria, e quelli che ci stanno vicino devono rispettare le nostre scelte, e' tutto quello che devono fare se ci vogliono bene.

Leggi i commenti

Peripetii cu copii...

Pubblicato il da Camelia

 

securedownload

Azi am fost din nou in parc cu copilul meu...

E cel mai dezvoltat copil fata de cei  varsta lui... Inca de cand avea 2 luni, a racit grozav si a trebuit sa il ducem la urgenta... Pediatra de serviciu a zis ca are piciuruse care seamana cu niste sandwich-uri, dupa care i s-a adresat cu Maciste, fiul lui Hercule...

In parc erau azi niste parintii cu baietelul lor, Ricardo si bunica... Am intrebat ce varsta are baiatul, care tinea si suzeta in gurita.... Era de varsta lui Andrei, adica de 1 an si opt luni, numai ca ingerasul meu pare de 3 ani... si avea un mare chef sa se legene pe calutul de care tragea hotarat.

Problema e alta, ca imediat intervine o jena din partea adversa, pentru ca nu e doar maricel si bine facut, la cele 20 de luni, dar e si frumos ca soarele copilul meu, iar pe fata are o gingasie pe care nu o vad la ceilalti copii...

Ieri seara, caci de cand cu caldura asta, semnam condica de prezenta in parc, dupa 6-7 seara, ne aflam in dreptul topoganului  rezervat celor mai mari... Andrei e atras tocmai de ceea ce nu e pentru el, insa asta nu inseamna ca nu are voie sa se uite sau ii e si interzis...

securedownload-copia-1

 

Tocmai alerga intr-acolo o fetita de 5 ani si jumatate... Cum de ii stiu varsta? O sa va spun mai tarziu... Andrei se pusese si el pe alergat, atras de entuziasmul fetitei, care, magulita de insasi varsta ei mai mare, se simtise de-a dreptul jignita de incercarea copilului meu de a se juca cu ea..., si striga, in sens de Cara-te, bai, tancule! , "Ajutor!" 

Timp in care s-au strans si altii...

Ei, si nu crezi ca astia mai mari, 2 dintre ei, de vreo 3-4 ani asa, mai sa treaca peste el, sa i se urce in cap, sa il imbranceasca..., cu tatal unuia dintre ei, prezent..., fara sa zica "pas".

Zic: " Mai, ce faci, tu nu vezi ca e mai mic decat tine, te urci in capul lui?" Nici o reactie din partea nimanui, copil sau parinte... Ingerasul meu, era asa de concentrat la faptul ca ar vrea sa urce pe topoganul ala, ca nici nu a bagat de seama... Am trecut peste si , cu chiu cu vai, printre lacrimi, l-am dus la cel pentu cei de varsta lui..

Dar nu am avut 5 minute de liniste, caci aceleasi personaje au venit peste noi, cu aceleasi gesturi tribale..., cu mamele dupa ei, de data aceasta..., mai sa il arunce pe gurita al meu de pe scari...

Zic: "Daca o singura data il mai atingi, iti garantez ca ma enervez, e deja a doua oara, ai inteles? Nu e posibil."

Mamele, nimic, nici de bine, nici de rau...

Din nou pe scari, un altul il imbranceste, un amic, ca doar Dumnezeu ii alege. Il sprijin pe Andrei care era cat pe-aci sa cada, dupa care il apuc de par pe personajul cu tupeu, caci vroia sa o ia el inaintea copilului meu si nu numai, cu gesturi de prost crescut... Coboara toti de pe topogan, iar cel in cauza se opreste in bratele mamei, plangand pe infundate, fara sa aiba curajul sa ii spuna mamei de ce plange, pentru ca ar fi trebuit sa isi marturiseasca fapta grosolana si nu a facut-o, ca doar ii avertizasem...

Sincera sa fiu, mi-a parut nespus de rau de gestul meu, dar asa ceva e inadmisibil...

Un copil face ce vede in casa la el... Eu il vad pe copilul meu...

Iar asta inseamna non-educatie...

Mi-am luat copilul si ne-am indepartat ....

Pe nesimtite, domnisorica de 5 ani si jumatate a venit sa se joace chiar cu baietelul meu... Se catarase acolo unde ne gaseam noi si a tinut sa sublinieze ca ea e  nascuta sa faca asa ceva, adica gesturi necugetate, ca si cataratul respectiv, ca Andrei nu reusese sigur sa se urce dupa ea, pentru ca e nevoie de ani sa faci asa ceva... "A, zic, tu de cati ai avut nevoie? La ce varsta ai reusit sa te urci pe garduri?" ." La 3, zice".  Deci de 2, pentru ca am 5 ani si jumatate...". A, zic, nu ti-au trebuit prea multi, totusi. Dar unghiile cine ti le-a facut? Te lasa educatoarea sa intri asa la gradinita?". " Da, ma lasa" . "Eu nu te-as lasa, sa intri,  mai ales asa cu oja asta sarita de pe unghii".

Intre timp, s-a apropiat mama inrezutei fetite si am evitat-o, pentru ca asta merita o fetita ca ea, desi, ea, nu avea nici o vina, ci altcineva, care era cuprinsa intr-o conversatie aprinsa la telefon...

Si as mai continua, dar mai trebuie sa si dorm... Ma duc sa ii dau un pupic de noapte-buna comorii mele, care deja e in lumea viselor...

 

Leggi i commenti

Sa fii linistita, Madalina...

Pubblicato il da Camelia

M-am cutemurat la aflarea vestii...
Ii cantam melodiile cand eram mica...
Nu sunt de acord cu decizia ei, insa doar ea stia ce e in sufletul ei..., sau poate chiar nu stia..
Ma rog pentru ea...

Leggi i commenti

E vara iara...

Pubblicato il da Camelia

 E vara...

Acolo as vrea sa fiu... nu stiu unde cu precizie, dar intr-un loc asemanator... Hm, cam dificil, dar nu imposibil... Cu gandul sunt deja acolo, libera, visatoare si increzatoare... Asa as vrea sa ma simt in fiecare zi...

M-as legana usor, picurandu-mi incet in auz susurul linistitor al marii, lasandu-ma mangaiata de raza dogoritoare a soarelui de vara...

Si visez...

plaja hamac vara 

Leggi i commenti