Pe cand avea ingerasul meu 8 luni, un domn simpatic ne-a asigurat: "A, la varsta asta pricep tot, dar ne
iau peste picior!"
Ei, acum ca a implinit 10 luni, cu felicitari, gurita lu' mama mica e mai mult decat un spiridus. E o papusa deosebita cu aer de intelept, iar noi ne plecam la dorintele lui. Si i le si
implinim, caci, desi ni le cere decis, e vorba doar de necesitatile lui de ingerel ca sa poata creste mare, frumos si dulce..., asa de dulce, ca am ramane ziua intreaga sa ne pierdem in blandetea
privirii lui de copil istet, am saruta la nesfarsit gurita de trandafiri si ne-am topi sub gesturile jucause care incep la aceeasi ora matinala, cu trasul de par, de gura sau aruncandu-se asupra
umerilor largi ai lui tati, care il priveste cu coada ochiului, prefacandu-se ca doarme, ca sa mai fure un pic din somnul de dimineata. Dar nu prea are vreo altrenativa. Doar daca mami il ia pe
ingeras si isi fac de lucru amandoi in bucatarie cu prepararea micului dejun, caci atunci cand suna ceasornicul din stomac, doar mancand il poti opri. Astfel, tati poate sa mai fure un pui
mic de somn.
Deseori ma trec lacrimile la gandul ca va creste prea repede, iar eu voi ramane cu dulci amintiri. In acel moment il strang tare la piept si ii spun ca e iubirea mica a vietii
mele, ca il iubesc din tot sufletul, dupa care il umplu cu pupici de o dragoste imensa.
Acum, ca a priceput ca se poate sustine pe picioruse, nu ramane nici un coltisor neexplorat. Nu ii mai ajunge marginea patului, si il gasesti in picioruse, sprijinit de peretii
casei, de mobile, de scaune etc. Cel mai mult insa, il atrage bucataria. Cum mami are tot timpul de "executat" cate ceva in bucatarie, el a priceput mersul lucrurilor si
isi satisface curiozitatea pe deplin. Iar "operatiunea de aspirare" a devenit o adevarata distractie, caci imi da suport, tinandu-se de firul aspiratorului, pana la sfarsit.
E, din punctul de vedere al ascultarii, un "Strop de luna" in varianta umana, caci asemeni mogaldetei de iepuras din poveste, cu cat ii interzici mai mult sa faca ceva anume, din cauza
pericolului ce poate urma, el tot mai mult se indarjeste in acea privinta. Asa ca te pomenesti, cand iti e lumea mai draga, ca iti scoate din priza cablul de la internet, ca se
ridica pe aragaz pana la inaltimea butoanelor, ca pune mana cu curaj pe greutatile de antrenament ale lui tati etc. Tot ce poate fi atins de sufletelul curios a fost mutat. Dar, tocmai
de aceea, curiozitatea a crescut. Iar telul sau e acesta: sa atinga tot ceea ce nu poate fi atins cu usurinta. Ce mai, nu se poate pierde din ochi! Cu toate acestea ii lasam toata
libertatea de miscare, dar il tinem sub control vizibil in mod discret.
E un copil bun in toate privintele: nu face mofturi la mancarica, e un iubitor al baitei, se joaca toata ziulica, incat parca ii pare rau ca trebuie sa adorma cand il lasa puterile, ca
si cand totul ar disparea pe perioada absentei lui.
Are ritmul in vine, raspunde la orice fir de muzica prin miscari de manute si zambitor nevoie mare.
Iar casa ar fi trista fara gurita mea mica, ce nu se plictiseste deloc. Chiar si usa de la dormitor e interesanta pentru el, caci el insusi o deschide si o inchide
dupa plac.
Aerul rece de toamna e binevenit, un motiv in plus sa il imbrace mama pe ingeras ca pe o papusa. A, uite un moment antipatic..., imbracatul. Il cam enerveaza, dar ii trece. Iar o
data imbracat, e copilul cel mai frumos de pe lume. Si ii cant astfel, ca sa il adorm, refrenele copilariei mele, pe care mi le fredona mama mea, dar in varianta
masculina:
"Are mama un baietel
cat un ghemotoc,
Are mama un baietel
frumusel foc.
Si la scoala si acasa
lucreaza cu spor...
Baiatul mamei e harnic
si de ajutor."
_
"Cine sta posomorat
Tam-diri-diri-diri-dira,
Se face baiat urat
Tam-diri-diri-diri-dira.
Cine sta posomorat
Tam diri diri diri dira,
Se face baiat urat
Tam-diri-diri-diri-dira.
Uita-te la mine zau
Tam-diri-diri-diri-dira,
Ca eu sunt vesel mereu
Tam-diri-diri-diri-dira.
Uita-te la mine zau
Tam-diri-diri-diri-dira,
Ca eu sunt vesel mereeeu
Tam-diri-diri-diri-diraa."