Visare intr-un lan de maci

"Îmi trec mâinile printre flăcări. Dar nu arde nimic.
Îmi pierd puterea veghind
Această pâlpâire blândă, un roşu creţ cristalin asemeni căptuşelii gurii
Buze abia însângerate
Eşarfe sângerii..."

Sylvia Plath

"Iubito, flori de mac au colorat pamantul,
E rosie natura-n jurul lor si este foc,
Se simte mai profund cand fredoneaza vantul
Si parca mai placut e-al fluturilor joc.

Acum, apus si rasarit, acelasi nume poarta,
E ca un vis feeric la tampla unei flori,
Iar ochii tai imi sunt cararea catre soarta
Ce sufletu-o strabate de mii si mii de ori.

E prea frumos, iubito, in campul plin cu maci,
Se simte-o armonie intre suspin si dor
De parca-ar creste-n noi paduri fara copaci,
In timp ce prin poieni trec fluturii in zbor.

Si te cuprind de mana si te traiesc in mine,
Vorbindu-ti in nestire de macii ce-nfloresc,
E singura dovada ca totul va fi bine,
Cand te culeg din vis si tot in el te cresc."

În roşul lor aprins de faclă vie, 
Cu trup subţire, îmbrăcat în spini, 
S-au aşezat toţi macii pe câmpie, 
Sfidând ideea ternelor grădini. 

Nu vor buchet în glastra ta să fie. 
Îşi fac petala lacrimă de dor. 
Destinul lor e-acolo pe câmpie. 
În glastră plâng, se scutură şi mor. 

Acolo unde leagăn le e vântul 
Şi apă beau când roua cade-n zori. 
De hrana lor se bucură pământul 
Şi au prieteni zecile de flori. 

Din adieri se leagănă cicoarea 
Roşind în faţa firului de mac. 
I-ntinde fericirea şi candoarea 
Ce prea demult în florile ei zac. 

În zborul lui, un puf de păpădie, 
Desprins parcă din lumea de poveşti, 
Pluteşte peste macii din câmpie 
Cu frumuseţi ce-ndeamna să iubeşti. 

Culoarea purpurie, ruginită, 
Petala lor gingaşă şi subţire. 
Iubesc tandreţea lor nemărginită. 
Din flori de mac am adunat iubire. 

Maci de camp

Buchet de maci de camp
Prins prizonier in glastra,
As vrea sa zbor c-un gand
Spre zarea cea albastra.

Si sa alerg prin lanuri
De grau cu maci de camp,
Sa simt cum zboara stoluri
De vise prinse-n gand.

Sa zbor spre nefiinta,
Spre cerul nesfarsit.
Si vreau ca o dorinta
Sa mi se fi-mplinit.

Sa zbor cu ciocarlia
Prin cerul fara nori
Si sa-mpanzesc campia
Cu vise si cu flori.

Si maci rosii de camp
Sa port in parul meu
Si doar povesti in gand
Eu sa-mpletesc mereu.

Dar macii-s prinsi in glastra
Si eu in trupul meu.
Doar zarea cea albastra
Ma va chema mereu.

In vise iar sa zbor
Cu gandul libertatii,
Sa sar din nor in nor
Prin roua diminetii.

autor necunoscut

Macii
de Magda Isanos

Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.

Macii

de Simona Bodea

Macii sunt acum în floare,
Pe câmpii, cât ochiul vede,
Înfocata lor culoare
Se alintă-n iarba verde.

Pe fragila lor tulpină
Stă corola sângerie
Vântul îmbătat suspină
Şi-mi şopteşte când adie:

" - De la maci să iei căldură
Pentru clipe de iubire;
Armonia din natură
E model de împlinire!

Şi în ore de tandreţe,
Inima să-ţi înflorească
Roşii maci de tinereţe
Dragostea să o păzească."