Overblog Segui questo blog
Administration Create my blog

8 post con muzica si poezie

Dulce sunet de chitara

Pubblicato il da Camelia

Juan-Fortuny--22-.jpg

Nichita Stănescu

Muzica

Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.

 

Dupa aceea au inceput să cânte
si melodia a intins spre tine
bratele ei reci.

Melodia intindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit d te-a-mbratisat
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da inserarea,
electric si-ntunecat.

Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.

Când mi-am întors spre tine chipul
vazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.

O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste mâna,
scheletul clipei strabatind eternul...

Leggi i commenti

Visare intr-un lan de maci

Pubblicato il da Camelia

Campul-cu-maci-Wallpaper__yvt2.jpg

"Îmi trec mâinile printre flăcări. Dar nu arde nimic.
Îmi pierd puterea veghind
Această pâlpâire blândă, un roşu creţ cristalin asemeni căptuşelii gurii
Buze abia însângerate
Eşarfe sângerii..."

Sylvia Plath

cos-rasturnat-cu-maci

"Iubito, flori de mac au colorat pamantul,
E rosie natura-n jurul lor si este foc,
Se simte mai profund cand fredoneaza vantul
Si parca mai placut e-al fluturilor joc.

Acum, apus si rasarit, acelasi nume poarta,
E ca un vis feeric la tampla unei flori,
Iar ochii tai imi sunt cararea catre soarta
Ce sufletu-o strabate de mii si mii de ori.

E prea frumos, iubito, in campul plin cu maci,
Se simte-o armonie intre suspin si dor
De parca-ar creste-n noi paduri fara copaci,
In timp ce prin poieni trec fluturii in zbor.

Si te cuprind de mana si te traiesc in mine,
Vorbindu-ti in nestire de macii ce-nfloresc,
E singura dovada ca totul va fi bine,
Cand te culeg din vis si tot in el te cresc."

În roşul lor aprins de faclă vie, 
Cu trup subţire, îmbrăcat în spini, 
S-au aşezat toţi macii pe câmpie, 
Sfidând ideea ternelor grădini. 

Nu vor buchet în glastra ta să fie. 
Îşi fac petala lacrimă de dor. 
Destinul lor e-acolo pe câmpie. 
În glastră plâng, se scutură şi mor. 

Acolo unde leagăn le e vântul 
Şi apă beau când roua cade-n zori. 
De hrana lor se bucură pământul 
Şi au prieteni zecile de flori. 

Din adieri se leagănă cicoarea 
Roşind în faţa firului de mac. 
I-ntinde fericirea şi candoarea 
Ce prea demult în florile ei zac. 

În zborul lui, un puf de păpădie, 
Desprins parcă din lumea de poveşti, 
Pluteşte peste macii din câmpie 
Cu frumuseţi ce-ndeamna să iubeşti. 

Culoarea purpurie, ruginită, 
Petala lor gingaşă şi subţire. 
Iubesc tandreţea lor nemărginită. 
Din flori de mac am adunat iubire. 

Maci de camp

Buchet de maci de camp
Prins prizonier in glastra,
As vrea sa zbor c-un gand
Spre zarea cea albastra.

Si sa alerg prin lanuri
De grau cu maci de camp,
Sa simt cum zboara stoluri
De vise prinse-n gand.

Sa zbor spre nefiinta,
Spre cerul nesfarsit.
Si vreau ca o dorinta
Sa mi se fi-mplinit.

Sa zbor cu ciocarlia
Prin cerul fara nori
Si sa-mpanzesc campia
Cu vise si cu flori.

Si maci rosii de camp
Sa port in parul meu
Si doar povesti in gand
Eu sa-mpletesc mereu.

Dar macii-s prinsi in glastra
Si eu in trupul meu.
Doar zarea cea albastra
Ma va chema mereu.

In vise iar sa zbor
Cu gandul libertatii,
Sa sar din nor in nor
Prin roua diminetii.

autor necunoscut

Macii
de Magda Isanos

Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.

maci 52x50,5cm

Macii

de Simona Bodea

Macii sunt acum în floare,
Pe câmpii, cât ochiul vede,
Înfocata lor culoare
Se alintă-n iarba verde.

Pe fragila lor tulpină
Stă corola sângerie
Vântul îmbătat suspină
Şi-mi şopteşte când adie:

" - De la maci să iei căldură
Pentru clipe de iubire;
Armonia din natură
E model de împlinire!

Şi în ore de tandreţe,
Inima să-ţi înflorească
Roşii maci de tinereţe
Dragostea să o păzească."

Leggi i commenti

Unde esti, copilarie?

Pubblicato il da Camelia

Octavian Petrescu - Poemul copilariei


A trecut timpul, a trecut
Fără cuvinte, făr-o veste,
Lăsând în urma lui, lăsând
Decât miraj, decât poveste!
Retras în sine, îl ascult,
Îi ascult plânsul, râsul, zborul,
Eu, personajul de demult,
Şi eu, de astăzi, scriitorul.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu,
- Nevrând să îl imit pe Creangă -
Spre trecut trag mereu, mereu,
Căci dragă mi-este, - cât de dragă! -
Pierdută pentru veşnicie,
Ca o corabie în zări,
Frumoasă, făr-asemănări,
Iubita mea copilărie!

O, şi acolo, în trecut,
Parcă o văd venind pe mama,
Cu părul ei bălai, frumos,
Şi ochi căprui, cum este toamna,
Cum ca-ntr-o operă de vis
Îşi mângâia copilul dulce,
Poveşti frumoase îi spunea
Şi îi cânta, ca să se culce.

Cât de frumoase amintiri
Sunt cele-ale copilăriei!
Mi-aduc aminte chipul drag
Al Lui Iisus, şi al Mariei.
Era de Paşti şi mă duceam
La-mpărtăşit, de dimineaţă,
Pe nemâncate, ca să fiu
Curat la trup, senin la faţă,
Şi ce senzaţie trăiam,
De mă născusem parcă iară,
Dar nu din carne, ci din duh
Ce mirosea a primăvară!

Ca toţi copiii, la scăldat
Nu ratam poate niciodată
Să merg, împins de-un dor curat
De-a prinde-n braţe lumea toată.
Mă mai loveam din când în când,
Dar nu ştiam ce este rana,
Căci mă gândeam: Acasă-ajung
Şi-acolo mă aşteaptă mama!
Mă bandajează cu-n crâmpei
De carpă umedă şi rece,
Iar eu privesc cum mâna ei
Mă mângâie încet… Şi-mi trece.
Îmi zice tata un cuvânt
Mai îndârjit, ca o povaţă,
Cu glasul tare, chipul blând…
O contradicţie măreaţă.

La mare, noaptea, toţi plecam
În zori de zi, întotdeauna.
Când în maşină mă suiam,
Aş fi primit cu mine luna,
Atât de fericit eram,
Că nu pot scrie sentimentul,
Nici necuvântul n-ar putea
Să-i inventeze alfabetul.
Miros de ceai şi de cafea
Aveam în nări, în ochi splendoarea
Vieţii, aşteptând, simţind 
Că mâine voi atinge marea.

Un înger pur, netemător,
Slăvind icoana tinereţii,
Desculţ umblam prin ploi, desculţ
De ghete şi de grija vieţii.
Pe râuleţele de ploi
Puneam chibrituri să plutească,
Apoi la-ntrecere ne luam
Cu-aceste bărci din lumea noastră,
Noi, vechi prieteni, toţi crescuţi
Pe-aleea veche, legendară,
Unde alunii nevăzuţi
Îşi mişcau coama milenară.

Sau la cules de melci mergeam,
Şi de-aia inima îmi creşte
Când Barbu lumii povesteşte…
La plasă sau la kil’ vindeam.
Munceam o zi pentr-un bănuţ,
Dar banul ala… Ce valoare!
Când îl prindeam nerăbdător
Cu mâini micuţe şi murdare!

Multe-s de spus, multe poveşti
În mintea caldă mi se-arată,
Dar printre ele strălucesc
Mai mult acelea de zăpadă,
Căci sărbătorile de vis,
Pe care iarna le-mpleteşte,
Sunt tot ce are mai frumos
În el, un suflet ce trăieşte…
Cu Moş Crăciun venind tiptil
La brad, cadouri să aducă,
Cu sănii lunecând frumos
Pe pârtia legată-n luncă,
Cu glasuri calde de copii
Şi seri frumoase, de poveste,
Încât ce-a fost şi nu mai este
Nu poţi trăda, nu poţi răni.

Iar azi, iar azi… pierdut e totul,
Neliniştit şi tainic crez.
Aş plânge, dar o să vă pară
Că nu-i normal, exagerez,
Deşi cât de fragil e omul,
Cât de firav şi de umil
În faţa timpului, nu ştie,
Şi asta-l face iar copil.

Dincolo de a sorţii faţă,
Dincolo de al ei ecou,
De tinereţea ce îngheaţă
Şi nu va mai zâmbi din nou,
Ascunşi acolo, în abisuri,
Dar luminaţi de Dumnezeu,
Tinzând mereu spre puritate,
Doi ochi frumoşi trăiesc mereu.

Cu acei ochi privesc iubirea,
Copilăria ce-a trecut.
E-atat de mare fericirea,
Şi totuşi cât de abătut
De la-l ei zbor, mă simt întruna,
Şi-n loc să plâng de fericit
Că am trăit-o cu putere,
Eu o jelesc, că a murit!

Esenin mi se pare-aproape
De zborul şi de plânsul meu;
Pe Eminescu-l simt în lira
Regretului, şi-mi este greu;
Din când în când mă-ndeamnă Puşkin
Să lupt, urlând, ca un bărbat
Adevărat, care iubeşte
Doar prin instinct, descătuşat!
Ca Lenau caut prin sertare
O amintire, un cuvânt,
Îndurerat de despărţirea
Ce n-o poţi şterge pe pământ.
Aş pune cărţile deoparte
Pe-un câmp de flori, şi foc le-aş da!
Şi-aşa, cu fiecare carte
Ce arde, să salvez ceva!

Iertaţi-mi zâmbetul ce cade
În suferintă ne-ncetat!
Nu-s demn să plâng printre cuvinte
Când alţii plâng cu-adevărat,
Dar pură, ea, copilăria,
Cu tot ce-a fost, cu ce-a rămas,
O voi rosti întotdeauna,
O voi păstra mereu în glas.

Că deşi timpul răvăşit-a
Această lume-armonioasă,
În ea sunt toţi ai mei alături
Şi nimeni nu-i plecat de-acasă,
În ea îmi strâng în braţe fraţii
Cu care azi abia vorbesc,
În ea îmi strâng părinţii-n braţe
Şi pot să strig că îi iubesc,
Acolo mi-a rămas un zâmbet
Ce astăzi uit să-l dăruiesc…

 

Leggi i commenti

Magia florilor de camp

Pubblicato il da Camelia

 
 
 
Miros de flori de câmp

Miroase-a romaniţă şi-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristeţea voi cosi,
Că trupul său ca sfinţii când mor va mirosi.

Miroase-a flori de câmp şi-a moaşte de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristeţea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.

poezie de Marius Robu 


4360286_0_370cb_8a69ec82_L_1_ (435x41, 4KB)

http://muzicasipoeziaprieteniaisufletuluimeu.blogspot.it/2012/06/43602860370cb8a69ec82l-435x41-4kb.html

Leggi i commenti

Clopotei in vant

Pubblicato il da Camelia


"Scrivere poesie non e' difficile. Difficile e' viverle." Charles Bukowsky

" A scrie poezie nu e dificil. Dificil e sa le traiesti".

Charles Bukowsky

Ce se aude? Ce sa fie? Pentru unii poate fi o mangaiere dulceaga a poeziilor de dragoste, pentru altii sunetul lin al unor muzici ce vin de departe, de foarte departe, ori cuvintele susurate ale unui mag ce povesteste un basm de mult uitat...

Cert e ca sunt niste clopotei care ne incanta auzul cu o muzica suava, in timp ce se rasfata in bataia adierii de vant mult asteptate, mai ales in verile calduroase de vara... O copilareasca vanare a fiecarei adieri de vant, adusa de briza marii sau de o trecatoare ciondaneala a norilor de la miaza-noapte...

Marturisesc ca ma  fascineaza enorm acesti clopotei de vant(fr. carillon a vent; it.carillon del vento, engl.wind chime). Cu sunetele lor suave imi transmit inocenta, dragoste si gingasie... Tocmai de aceea mi-am luat si eu carillon-ul meu din dotare si ma mangai la fiecare suflare de vant.

2012-05-22-16.11.40.jpg

CARILLON-1

4366656547 0
colorful_glass_wind_chime.jpg
34_Jewel_Wind_Chime.jpg
DSCF3356
967-2073-thickbox.jpg
colorful_wind_chime.jpg
135-889-largehand_tuned_wind_chime--3-.jpg
9283435914_0--1-.jpg

Polyresin_Bell_Wind_Chime_Cardinal.jpg
394945536_392.jpg

hand tuned wind chime
Handicraft_Garden_Wind_chime.jpg
CH11 001
Wind chime Butterfly with Antique Brass B
Wooden_butterfly_Wind_Chime.jpg

WC239_001.jpg
975-417-large
1169444336POkx0N
pl420786-stained_glass_wind_chimes_decorative_garden_stakes.jpg
Wind_Chime_Shell.jpg
carillon-di-vento-con-campanella-argentato (1)
hand_tuned_wind_chime--2--copia-1.jpghand tuned wind chime (2)

Leggi i commenti

Falling in love

Pubblicato il da Camelia

"Ai vazut cat de mare e izbanda sa induri cu rabdare despartirea de persoana iubita? Ai vazut ce lucru dureros si amar este? De ce, pentru cei ce iubesc, nu e destul sa fie doar legati cu sufletul, ramanand nemangaiati pentru aceasta; avand nevoie de prezenta lor trupeasca si, daca aceasta nu se intampla, o mare parte din veselia lor sufleteasca se pierde?

.............................................

Este multumit cel ce iubeste atunci cand il poate vedea pe acela pe care il iubeste. Numai asa isi poate alina sentimentele puternice ce-l anima, simtindu-se legat de el printr-o legatura sufleteasca care-i confera o bucurie inexprimabila. E indeajuns sa-si aduca aminte de el si indata cugetarea i se aprinde si nu se satura chiar de ar fi sa-l vada in fiecare zi; nimic nu are care sa nu imparta cu acela, si orice isi doreste pentru sine, aceleasi le doreste si pentru prietenul(nota mea: iubitul/a sau/sa) sau."

 Parintele Filothei Faros-Manual de iubire/Firea dragostei

 

Se finirà quest'avventura

so che sarà piuttosto dura

questo grande arcobaleno

non può sciogliere il veleno

che io dovrò bere insieme a te.

Tu come stai

io sto già male

e tu lo sai

che sarà uguale

camminare nella solitudine

una vita nuova non è facile

non possiamo cancellare questo nostro grande amore.

Un cuore malato fa male perchè

batte forte soltanto per te

e sa che una speranza non c'è

è un'abitudine per me

ma se piangi come faccio a crederti

tu lo sai sono disposta a perderti io non voglio far soffrire te.........*

Leggi i commenti

Ruga

Pubblicato il da Camelia

 

Cerne doamne linistea uitarii
Peste nesfarsita suferinta
Seamana intinderi de credinta
Si sporeste roua indurarii

Rasadeste doamne
Dragostea si crinul
In oborul napadit de ura
Si asterene peste munti de zbura
Linistea iertarea si seninul

Cerne doamne linistea uitatrii
Peste nesfarsita suferinta
Seamana intinderi de credinta
Si sporeste roua indurariï

Vali Sterian

http://muzicasipoeziaprieteniaisufletuluimeu.blogspot.com/

Leggi i commenti

De-a copilaria

Pubblicato il da Camelia

Octavian Bud - De-a copilaria

Cînd dulci colinde cad
Simţim nevoia vie
De-o casă, de un brad
Şi de copilărie.

Afară-i iarnă grea
Ninsoarea e albastră
Iar noi ne vom juca
De-a toată viaţa noastră.

Pe geamuri mîini de sloi
Îşi ţes în gheaţă ia
Noi ne jucăm de-a noi
Şi de-a copilăria.

Ninsori pe case cad
Şi focul mai tresare
Şi am adus un brad
Şi i-am cerut iertare.

Ne aşezăm pe jos
Un fel de plîns ne pierde
O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.

Atîtea-nstrăinări
Şi inutile toate
Ni-i dor de adevăr
Şi de intimitate.

Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine,
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.

Hai, Moşule, apari
Să-ţi cînte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în altă lume.

Se arată timpul cînd
Din epoca săracă
Un om pe Moş jucînd
Devine ce se joacă.

 

 

Leggi i commenti