O omleta buna, buna!

E adevarat ca o mama pretinde ca odrasla ei sa manance tot ce gateste ea. Daca ii reuseste,  demonstreaza ca e o buna mama, dar si o excelenta bucatareasa, pe deasupra.

In ceea ce ma priveste, cu modestia din dotare, sunt satisfacuta de performantele mele culinare, caci ingerasul meu agreeaza papicile mele, dar e foarte lent in a le savura, deci trebuie sa ma innarmez cu rabdare ca sa pot face fata.

Aveam totusi un of pe inima, pentru ca, desi ouale ochiuri si omleta sunt simplu de preparat, piticotul meu stramba mereu din nas.

Aseara am rezolvat problema omletei... Cum? Pai, ne uitam la unul din desenele animate preferate, printre altele,  de intreaga familie, PEPPA PIG(PURCELUSA PEPPA). In episodul respectiv, familia Pig  pregatea clatite, iar eu i-am dat de inteles ca faceau omleta, astfel incat era foarte incantat la ideea ca erau gustoase, daca le mancau pana si Peppa si fratiorul ei, George. Reactia a fost pozitiva, Andrei a mancat aproape 3 omlete, cu ketch-up, facute una dupa alta la cerere si executate dupa aceeasi procedura de aruncare in sus a omletei, si savuratul cu tot cu linsul pe botic.

Inceputul a fost  promitator, asa ca pasul urmator va fi omleta cu legume.