Uite trucul, nu e trucul!

Nu sunt si nu am fost o admiratoare a sarbatorii americane din 1 noiembrie si nici nu am sarbatorit vreodata Halloween. Si, desi locuiesc in momentul asta intr-o tara catolica si convietuiesc cu viitorul meu sot de religie catolica, nu am facut nici o drama din asta si nu cred ca o sa fac vreodata.  Asa ca pe 1 Noiembrie am petrecut o zi ca oricare, dar de relaxare si odihna in fata televizorului. Copilul a fost liber deoarece gradinita s-a inchis pana azi, pentru ca, in afara de faptul ca se promoveaza o sarbatoare a carei semnificatie nici nu am fost curioasa sa o aflu, in Italia 1 Noiembrie e zi de sarbatoare religioasa catolica, totusi. Iar statul italian i-a graziat pe angajatii la stat cu o zi libera si tind sa cred ca din acest simplu motiv.

 In ajun de 1 Noiembrie, insa, in timp ce ma jucam cu Andrei de-ale noastre si ne uitam la desene animate, aud in casa scarii rasete si zgomot, dupa care suna soneria. Pana sa ajung eu sa deschid, se asternuse linistea, iar la usa nu era nimeni.  Dupa un sfert de ora, aceeasi agitatie, din nou suna soneria si, desi initial m-am indreptat ca un uragan sa vad cine avea chef de glume, am dat nas in nas cu 5 baietandri de vreo 13 ani, mascati si veseli nevoie mare, care mi-au urat: "Dolcetto, scherzetto!" Asta ar insemna pe romaneste o urare si un mod de a te imbia sa oferi ceva,  in urma acestui truc glumet... Lui Andrei i-a "sunat" rapid clopotelul si se uita mirat, fara sa inteleaga, dar fascinat, totusi. Era si normal, la nici 4 ani. In ceea ce ma priveste, macar atat stiam si eu, ca se ofera niscaiva dulciuri, cum am vazut prin filme, de altfel, si le-am aruncat si eu in plasute caramele si cornulete de ciocolata. Dupa care s-au facut nevazuti. Andrei ramasese super incantat de baietandri mascati si, fara sa intru in detaliu, vreme de jumatate de ora a asteptat chitic sa mai sune o data la usa.

Ce trebuia sa fac, sa dau cu fuga in ei? Sa le spun ca eu nu sarbatoresc Halloween? Am luat-o si eu ca pe o gluma si m-am vazut pe mine cand mergeam in sorcovit. Nu ca ar fi acelasi lucru, daca intram in detaliu, dar copiii astia nu aveau nici o vina. De vina ar putea fi parintii, bunicii etc. A doua zi de dimineata, vad un tatic ce isi plimba fetita de vreo 2-3 anisori, imbracata in diavolita, cu rochicioara alba, cu codita si cornite negre, cu nasucul negru, iar acelasi tatic ii spunea cat e de frumoasa. Oare ce o fi insemnand pentru fetita, ce semnificatie o fi avand, ce i-o fi spunand taticul ei? De fapt, cred ca nici nu vreau sa stiu. Pot doar sa imi imaginez cum o sa se imbrace fetita asta la vreo 16 ani si la ce sarbatori absurde si dezmatate ar putea sa participe. Sarmana inima mea!

Revenind la ajunul sarbatorii cu pricina, am lamurit deja faptul ca nu am o traditie de Halloween si nici nu ma dau in vant dupa filme de groaza, insa anul acesta, fara nici o intentie bine stabilita, m-am bucurat sa vad cel putin un film horror, dar de calitate.  In primul rand am revazut pe Italia 1 un super film, cu Johnny Deep, Charlie and the Chocolat Factory, o super ecranizare in regia lui Tim Burton. E geniala din orice unghi si punct de vedere, plina de fraze de duh... Educativa, distractiva, emotionanta si de revazut cu placere cat cuprinde, unde umorul bunicului lui Charlie e chiar molipsitor. Un super personaj simpatic si de urmat. Macar de-ar fi lumea plina de astfel de bunici!

Ah, Andrei a fost atras doar de scena in care una dintre participantele la premiul cel mare, oferit de Mr. Willy Wanka, proprietarul fabricii de ciocolata, o fetita rasfatata pana peste cap si obraznica si mai si a fost aruncata de veverite in groapa de gunoi.  A fost curios doar pentru faptul ca ii atrasesem eu atentia, de fapt, asupra secventei respective, asta ca sa vezi cata importanta au parintii in felul de a stii ce si cand sa le ofere copiilor, la orice varsta, explicandu-i  tocmai ca asa se intampla cu copiii rasfatati si obraznici si ca nici veveritele nu vor sa le stea aproape. Iar cuvintele mele l-au marcat asa de tare, incat, dupa aceea ma intreba daca si el va avea acelasi sfarsit. A ramas, asadar, scena pe care ii face placere sa o revada din cand in cand, inainte de a dormi, ca si garnitura la povestea de leagan.