The Elves and the Shoemaker/Elfii si cizmarul-(dupa Fratii Grimm)

Jim LaMarche's stunning painting/Pictura uimitoare a lui Jim LaMarche

A fost odată un cizmar sarac, care lucra din greu si era foarte onest: dar nu a putut câştiga suficient incat sa ii ajunga pentru un trai linistit;  în cele din urmă a cheltuit tot ce avea, cu excepţia unei bucati de piele, suficienta pentru a face o ultima pereche de pantofi.

Apoi, el si-a pregatit cu mare grija pielea si toate cele necesare pentru a doua zi, adica sa se trezeasca dis de dimineata si sa isi inceapa lucrul. Conştiinţa lui era curata şi uşoară ii era inima, dincolo de necazurile pe care le avea; aşa că a mers la culcare paşnic, a lasat toate grijile la cer, si, in curand, a adormit. În dimineaţa urmatoare si-a spus rugăciunile, s-a asezat la masa de lucru, când, spre marea lui mirare, pantofii erau deja gata cusuti, asezati pe masa. Preabunul om nu ştia ce să spuna sau sa creada, că i se intampla un lucru atat de ciudat. Se uită la manopera; nu era o cusatura falsa; era o lucratura asa de curata si adevarata, incat parea o adevarata capodopera.

În aceeaşi zi, un client a venit şi pantofii i s-au potrivit atât de bine că a plătit de bună voie un preţ mai mare decât de obicei pentru ei, iar sarmanul cizmar, cu banii, a cumparat piele suficienta pentru a face două perechi de pantofi. În seara respectiva el si-a pregatit din nou pielea pentru cusut şi a mers la culcare devreme, ca să se trezeasca şi să înceapă lucrul a doua zi, dar a fost salvat de tot necazul caci, dimineaţa, munca era deia făcută sub ochii lui. Curând au venit cumpărători, care l-au plătit generos pentru bunurile sale, astfel că a cumpărat din nou piele suficienta pentru a face patru perechi de pantofi. El s-a pregatit din nou dinainte pentru lucru, dar a gasit totul deja făcut dimineaţa, la fel ca înainte, şi aşa a mers pentru ceva timp: ceea ce era pregatit seara, era intotdeauna terminat ziua. Cizmarul, in curând, a devenit un om instarit.

Într-o seară, in ajunul Craciunului, el şi soţia lui s-au aşezat la gura focului împreună, iar sotia i-a spus: "Aş dori stam treji la noapte ca să vedem cine este Cel ce vine si face lucrul in locul nostru" .  Cizmarului i-a placut tare mult ideea sotiei, incat au lasat sa arda o lumanare si s-au ascuns intr-un colt al camerei, in spatele unei perdele, ca sa urmareasca ce se va intampla.

De îndată ce s-a facut miezul nopţii, in atelierul cizmarului au venit doi spiridusi mici si goi, s-au aşezat pe masa de lucru a acestuia şi au început, cu degetele lor mici, sa impleteasca si sa coase, asa de repede, că cizmarul a ramas si mai mirat şi nu a putut sa-si ia ochii de la ei. Cei doi pitici au plecat, indata ce lucrul a fost terminat, iar pantofii au ramas pe masa, gata sa fie folositi. Toate astea s-au intamplat înainte de revărsatul zorilor. Elfii disparusera ca un fulger.

A doua zi, soţia i-a spus cizmarului: "Acest elfi mici ne-au făcut bogati şi noi ar trebui să le fim recunoscători şi sa ii rasplatim cum putem. Eu ma simt rau vazandu-i asa de mici si dezbracati; in primul rand nu e decent, dar nu au nimic pe spate care sa le tina de frig. Îţi spun ce voi face: o cămaşă, o haină şi o vestă pentru fiecare dintre ei, şi o pereche de pantaloni; Iar tu sa faci pentru fiecare dintre ei cate o pereche de pantofi mici".

Gândul nevestei il mulţumi pe bunul cizmar foarte mult, şi, într-o seară, când toate lucrurile erau gata, le-au pus pe masă, in locul muncii spiridusilor şi apoi au mers şi s-au ascuns, sa vada ce vor face cei doi elfi.

Spre miezul nopţii au venit, dansand şi topaind, sărind în jurul camerei, şi apoi au mers să se aşeze la munca lor, ca de obicei, dar, când au văzut hainele pregatite pentru ei, au râs, au chicotit, şi păreau încântati nevoie mare.

Apoi s-au îmbrăcat cat a-i clipi din ochi, au dansat de bucurie si, intr-o mare veselie, au iesit invartindu-se pe usa si tot asa, dansand peste campurile verzi.

Cei doi soti nu au văzut mai mult; dar totul le-a mers bine din acel moment, atâta timp cât au trăit.