Intre timp am dormit dupa-amiaza si, cum dorm in functie de orarul copilului meu, acum o ora mi-a dat trezirea, ca sa nu mai spun ca saptamana asta tot la ora 7 dimineata mi-a cantat cocosul.
I-am dat in manuta o eugenie, caci ii era fomita, mai ales ca ii place tare mult sa manance singur, spunandu-i, sub aprobarea bunicii, ca mama lui cu eugenii a crescut, cu biscuiti, clatite, gogosi si alte dulciuri de casa... Sau azmite calde cu branza si lapte de capra la discretie... Astea erau „bunataturile” care ne faceau super fericiti si cu care am crescut oameni sanatosi. Ce ciocolata sau prajituri din comert? Insa nu pot sa uit nici serile cand sosea tata din cursa si ne trezeam ca sa primim, cu aceeasi nerabdare de copil, ciocolata si guma de mestecat sarbeasca pe atunci, al carei gust era inconfundabil si al carei miros il simt parca si acum.
Doamne, ce vremuri frumoase! Cate vise minunate..., ce n-as da sa le mai am o data pe toate...
/image%2F0564474%2F20180423%2Fob_3a05ad_img-20180323-140525.png)