Saltimbancul

Saltimbancul

Sunt un saltimbanc excentric, amuzant,
Surâsul vi-l aduc instantaneu pe faţă,
Mâhnirea –mi invadează chipul în mod stresant,
Iar privitorii nu cunosc ce e la mine-n viaţă.
Lumina din priviri stârneşte admiraţii,
Iar masca străluceşte tainuind tristul chip,
Sunt ostenit şi nu vreau să fac declaraţii,
Toţi mă tratează astăzi ca pe-un stereotip.
Mă hazardez în tumbe prea des pe scena vieţii,
Orice obstacol vine sar peste el cântând,
Gust clipele frumoase sub roua dimineţii,
Iar noaptea dorm visând la ele surâzând.
Sunt plin de prochimene de care voi nu ştiţi,
Chiar dacă râd pe scenă din zi şi până-n noapte,
Durerea mea din suflet nu vreau să o trăiţi,
Sunt doar un saltimbanc ce creionează fapte.
Sunt saltimbancul singur ce nu are poveste,
De mă iubiţi voi spune asta în gura mare,
Iubirea de-o găsiţi , vă rog să-mi daţi de veste,
O tot aştept de mii de ani cu multă nerăbdare.
Am plâns constant în spate, nicicând aici pe scenă,
Şi am ascuns tristeţi, dureri, ca voi să nu simţiţi,
Că viaţa mea întreagă este doar o dilemă,
Pe care nimeni, nici voi n-o intuiţi.
Vreau să primesc cu drag o dulce mângâiere,
Vreau să iubesc şi să ofer iubire,
Vreau ca aceasta doar să fie adiere,
În suflet să-mi aducă bucăţi de fericire.

Georgiana Lisandru