Peripetii cu copii...

Azi am fost din nou in parc cu copilul meu...

E cel mai dezvoltat copil fata de cei  varsta lui... Inca de cand avea 2 luni, a racit grozav si a trebuit sa il ducem la urgenta... Pediatra de serviciu a zis ca are piciuruse care seamana cu niste sandwich-uri, dupa care i s-a adresat cu Maciste, fiul lui Hercule...

In parc erau azi niste parintii cu baietelul lor, Ricardo si bunica... Am intrebat ce varsta are baiatul, care tinea si suzeta in gurita.... Era de varsta lui Andrei, adica de 1 an si opt luni, numai ca ingerasul meu pare de 3 ani... si avea un mare chef sa se legene pe calutul de care tragea hotarat.

Problema e alta, ca imediat intervine o jena din partea adversa, pentru ca nu e doar maricel si bine facut, la cele 20 de luni, dar e si frumos ca soarele copilul meu, iar pe fata are o gingasie pe care nu o vad la ceilalti copii...

Ieri seara, caci de cand cu caldura asta, semnam condica de prezenta in parc, dupa 6-7 seara, ne aflam in dreptul topoganului  rezervat celor mai mari... Andrei e atras tocmai de ceea ce nu e pentru el, insa asta nu inseamna ca nu are voie sa se uite sau ii e si interzis...

Tocmai alerga intr-acolo o fetita de 5 ani si jumatate... Cum de ii stiu varsta? O sa va spun mai tarziu... Andrei se pusese si el pe alergat, atras de entuziasmul fetitei, care, magulita de insasi varsta ei mai mare, se simtise de-a dreptul jignita de incercarea copilului meu de a se juca cu ea..., si striga, in sens de Cara-te, bai, tancule! , "Ajutor!" 

Timp in care s-au strans si altii...

Ei, si nu crezi ca astia mai mari, 2 dintre ei, de vreo 3-4 ani asa, mai sa treaca peste el, sa i se urce in cap, sa il imbranceasca..., cu tatal unuia dintre ei, prezent..., fara sa zica "pas".

Zic: " Mai, ce faci, tu nu vezi ca e mai mic decat tine, te urci in capul lui?" Nici o reactie din partea nimanui, copil sau parinte... Ingerasul meu, era asa de concentrat la faptul ca ar vrea sa urce pe topoganul ala, ca nici nu a bagat de seama... Am trecut peste si , cu chiu cu vai, printre lacrimi, l-am dus la cel pentu cei de varsta lui..

Dar nu am avut 5 minute de liniste, caci aceleasi personaje au venit peste noi, cu aceleasi gesturi tribale..., cu mamele dupa ei, de data aceasta..., mai sa il arunce pe gurita al meu de pe scari...

Zic: "Daca o singura data il mai atingi, iti garantez ca ma enervez, e deja a doua oara, ai inteles? Nu e posibil."

Mamele, nimic, nici de bine, nici de rau...

Din nou pe scari, un altul il imbranceste, un amic, ca doar Dumnezeu ii alege. Il sprijin pe Andrei care era cat pe-aci sa cada, dupa care il apuc de par pe personajul cu tupeu, caci vroia sa o ia el inaintea copilului meu si nu numai, cu gesturi de prost crescut... Coboara toti de pe topogan, iar cel in cauza se opreste in bratele mamei, plangand pe infundate, fara sa aiba curajul sa ii spuna mamei de ce plange, pentru ca ar fi trebuit sa isi marturiseasca fapta grosolana si nu a facut-o, ca doar ii avertizasem...

Sincera sa fiu, mi-a parut nespus de rau de gestul meu, dar asa ceva e inadmisibil...

Un copil face ce vede in casa la el... Eu il vad pe copilul meu...

Iar asta inseamna non-educatie...

Mi-am luat copilul si ne-am indepartat ....

Pe nesimtite, domnisorica de 5 ani si jumatate a venit sa se joace chiar cu baietelul meu... Se catarase acolo unde ne gaseam noi si a tinut sa sublinieze ca ea e  nascuta sa faca asa ceva, adica gesturi necugetate, ca si cataratul respectiv, ca Andrei nu reusese sigur sa se urce dupa ea, pentru ca e nevoie de ani sa faci asa ceva... "A, zic, tu de cati ai avut nevoie? La ce varsta ai reusit sa te urci pe garduri?" ." La 3, zice".  Deci de 2, pentru ca am 5 ani si jumatate...". A, zic, nu ti-au trebuit prea multi, totusi. Dar unghiile cine ti le-a facut? Te lasa educatoarea sa intri asa la gradinita?". " Da, ma lasa" . "Eu nu te-as lasa, sa intri,  mai ales asa cu oja asta sarita de pe unghii".

Intre timp, s-a apropiat mama inrezutei fetite si am evitat-o, pentru ca asta merita o fetita ca ea, desi, ea, nu avea nici o vina, ci altcineva, care era cuprinsa intr-o conversatie aprinsa la telefon...

Si as mai continua, dar mai trebuie sa si dorm... Ma duc sa ii dau un pupic de noapte-buna comorii mele, care deja e in lumea viselor...