/image%2F0564474%2F20180423%2Fob_3a05ad_img-20180323-140525.png)
”Când vine toamna, mi se activează și „alte” simțuri. Sunt domolită, potolită, „acasă”. Mi-e bine, confortabil și nu vreau să schimb nimic. Iubesc mirosul de toamnă, aerul rece al dimineții, schimbarea culorilor din jurul meu. Cred că cel
mai mult zâmbesc în acest anotimp. Zâmbesc melancolic, tomnatic, romantic… Mi-aduc aminte de prima zi de școală, de plimbările pe
sub castani, de culesul frunzelor în parc, ..., de palmele înnegrite de la nuci, de genunchii verzi, de struguri, mere și pere, de must, de gutui, de dovleci, de ploi cu sens, de ceai cu mentă,
de pagini citite și coperți iubite...
Toamna vroia să pară sobră, dar eu știam ca ea se joacă – avea raze aurii și sute de culori, apusuri frumoase și ne aducea mere coapte, cu nuci, miere și zahăr pudră presărat…”
by Zina Zen
Toamna vroia să pară sobră, dar eu știam ca ea se joacă – avea raze aurii și sute de culori, apusuri frumoase și ne aducea mere coapte, cu nuci, miere și zahăr pudră presărat…”
by Zina Zen
