De of si de aoleu!

Mister...

Exuberanta...

Basm...

Toate emana interes... Si pentru toate undeva in lume exista acel cineva care e gata sa dea curs unei serenade sub balcon...

Cand barbatii observa o domnita, de obicei o masoara cu privirea incepand de la picioare, sau, mai bine zis, de la incaltari...

Asemenea cizme sunt deosebite, la moda, dar nu intriga...

  Tocul, hm... Deja o cizma cu toc atrage ochiul si nu numai... Pune simturile in miscare...

La asta vroiam sa ajung... Caci zilele trecute, am luat metroul, ca de obicei, sa merg la lucru...

La una dintre statii a urcat o tipa... Inalta, blonda, fusta-mini si cizme asemanatoare celei de mai sus, insa cu un toc mai putin expresiv... Persoana in cauza nu parea deloc mirata ca aproape toate perechile de ochi o vizau ca si punct de atractie...  Cu toate astea, atentia mea a schimbat directia... In aceeasi statie au urcat 2 menestreli romani, care se prezentau cam asa...

Indata ce au urcat in metrou, acompaniati de instrumentele muzicale din dotare: clasicul acordeon si o vioara, unul dintre ei a salutat educat, dar cu dezinvoltura, caci asta era ocupatia lor intr-o tara straina, sa isi castige o paine cantand, ca sa nu ma exprim altfel: "Buon giorno a tutti!  Vi offriamo un po di allegria! Prego, maestro!" (Buna ziua tuturor! Va oferim un pic de veselie! Te rog, maestre!)La care celalalt a raspuns automat: Si, grazie! , adaugand: Of, clima, cum arata asta, ma!", referindu-se desigur la domnisoara cu lipici... Dupa care au dat curs unei lambade cantate cu si mai mult foc...

(Traducere text foto: "ceea ce platiti e interpretarea mea, nu continutul povestii!")