/image%2F0564474%2F20180423%2Fob_3a05ad_img-20180323-140525.png)
E atat de incantator sa redescopar locurile copilariei...
Cariera...
E locul unde ne jucam de-a hotii si seriful, ne visam gimnaste la sol de talia Simonei Pauca, eu si Ecaterina Szabo, sora mea, ne cataram pe peretii inalti, ne lasam numele intiparite acolo si alergam desculti cat era ziua de mare.
Cariera noastra draga e tot acolo, cu mici schimbari pe ici pe colo, dar pastreaza acelasi mister si liniste in jurul ei.
L-am adus aici si pe spiridusul meu, mai pe jos, mai in carca...
Pietrele astea mai pastreaza inca din farmecul acelor vremuri, caci, parca aud si acum, privindu-le, strigatele vesele si pline de speranta, care razbat din amintiri...
Aici si primprejur am lasat urma viselor , a atator vise, caci niciodata nu am avut atatea vise si credinta ca se vor implini, ca aici, pe taramul copilariei...
Si imi dau seama ca sunt tot eu..., in suflet am ramas aceeasi...
Se vede in zambet si privire...
Dar sunt implinita ca mama... E deosebit... pentru ca pot sa ma joc, la fel ca atunci, si sa traiesc, prin copilul meu, varsta de aur a copilariei...
Ingerasul meu frumos...
Nu suntem la munte... Si totusi...
