/image%2F0564474%2F20180423%2Fob_3a05ad_img-20180323-140525.png)
Imi plac florile se camp... Dintotdeauna... Am crecut la sat si cele mai frumoase clipe le-am petrecut pe deal, pe camp... Culegeam flori si imi faceam coronita... Eram printesa, zana din povesti... Le mai duceam si acasa si le tineam atarnate la oglinda pana se ofileau sau pana cand le inlocuiam cu altele proaspete...
Cel mai mult imi placeau niste flori roz pe care le-am vazut doar pe dealurile din satul meu, care nu se ofileau, in cel mai rau caz capatau o
culoare bej, dupa mai mult timp, din care sora mea mai pastreaza si acum.
La scoala nu am avut parte de coronita, caci, pana in clasa a VIII-a nu aveam loc de copiii profesorilor sau poate, totusi, nu le-am meritat... Ciudat, insa, ca, o data ajunsa la liceu, am devenit sefa clasei si am primit si premiul mult dorit, intai. Nu mai aveam in clasa nici un coleg de profesor, dar acum nu se mai cerea coronita. Si ce daca, eu oricum eram premianta de cate ori doream, era de-ajuns sa merg pe camp ca sa imi pun coronita de flori pe cap.
Cu toate astea ma gandesc cu drag la profesorii mei din liceu de Limba si literatura romana, limba Rusa, Geografie, Limba Franceza si chiar de Biologie. Era simpatie reciproca... Si chiar isi merita coronitele de flori... din partea mea...
