/image%2F0564474%2F20180423%2Fob_3a05ad_img-20180323-140525.png)
A nins toata noaptea... Azi e alb pretutindeni...
Eram doar un copil cand inca ma bucuram de atata zapada... As fi stat ziua intreaga prin nameti, facand oameni de zapada, prin curte sau pe ulita..., impreuna cu alti copii din cartier. Veselie!!! Era acea atmosfera de bucurie, care incepea o data cu primii fulgi, se intensifica la venirea Craciunului si dura pana la reinceperea scolii. Atunci reincingeam joaca cu bulgari de zapada. Deseori era mai mult sau mai putin distractiv, caci erau dati cand ajungeam leoarca acasa, din pricina baietilor sugubati, care considerau ca asa ne fac ei curte, daca ne „spalau„ cu putina zapada.
Si acum ma bucur cand ninge, insa e parca mai liniste si mai multa pace in jur, ca sa nu mai zic de puritate... Asa simt eu... Dar poate o sa ma bucur si mai mult, caci o sa traiesc bucuria prin ochii copilului meu, cu care am dansat prin casa... I-am aratat instalatia de lumini a vecinilor si s-a dovedit curios si fascinat. Apoi i-am rasfoit paginile cu povestea Albei ca Zapada, dupa care a adormit. Creste si nu imi dau seama cand a mai trecut timpul, caci parca mai deunazi l-am vazut pasind prima oara si m-au trecut lacrimile.
Acus-acus o sa alerge singur prin parc...
