Ca o rugaciune...

 
Spoveditul, pentru mine, e ca si cand as incepe o noua viata! Numai ca nu tot timpul am simtit acest efect, in cazul meu, depinde de duhovnicul in fata caruia mi-am deschis sufletul.
 Saptamana trecuta m-am onorat cu prezenta la Sfanta Liturghie, iar azi mi-am eliberat sufletul de pacate. Ah, eram asa de nerabdatoare sa ma spovedesc, ca simteam cum imi bate inima in piept si credeam ca acus-acus o sa explodez.
Cand am ajuns, in aceeasi biserica deosebita, tocmai se savarsise un botez. Am luat loc mai in spate, dupa ce mi-am scris numele pe lista persoanelor prezente la spovedit: eram a saptea. Bun lucru!
 Parintele, inainte de a le da drumul acasa participantilor la botez, le-a zis. " Acum mai exista un sfant printre noi. Ramane de vazut daca va creste ca un sfant. Pentru asta va trebui sa o initiati voi de mica, sa o cresteti in spirit religios. Caci ati vazut ce zice Ioan Gura de Aur la intrarea in biserica: Dumnezeu e aproape de noi, daca si noi suntem aproape de Dumnezeu.Trebuie sa va intrebati: am eu ceea ce e nevoie pentru a o creste ca pe o sfanta, sunt eu in cautare de ceea ce e nevoie pentru a ramane o sfanta? Pentru ca da, poate fi lasata sa creasca ca toata lumea, dar e ca o demonizare. Sa veniti cu ea peste o saptamana  la impartasit, dar la Sfanta Liturghie, ca asa ar trebui savarsit botezul, in timpul Liturghiei, desi s-a trecut la forma asta a botezului. Peste 2 zile sa o spalati doar cu apa. Aveti grija, acum cand mergeti acasa, sa nu va imbatati si cu cuvinte urate sa murdariti ceea ce s-a sfintit prin botez." Pe mine m-au dat lacrimile de la prima fraza si mi-au curs, asa, pana la sfarsit. Caci aceleasi intrebari ma pandesc si pe mine, si sunt mai pacatoasa ca oricand. Cu toate astea mi se intareste convingerea de data trecuta ca harul lui Dumnezeu lucreaza prin acest preot. 
 A inceput Vecernia. Eu credeam ca parintele ne va spodi imediat dupa botez. Dar, uite, ca nu. Ce s-o fi gandit: acuma, daca tot au venit la spovedit, un pic de liniste divina si rugaciune nu le strica defel. Si asa a si  fost, caci am simtit cum deja m-am mai linistit, tensiunea care ma cuprinsese a mai scazut, iar inima din piept a revenit la ritmul normal. Afara se batea mingea pe maidan, iar zgomotul nu a incetat pana la sfarsitul slujbei. Cu toate astea preotul a slujit cu credinta. 
Prin predica, apoi, ne-a adus aminte ca sarbatorile religioase de peste an folosesc tocmai pentru a fi mereu prezenti la biserica, pentru a aprofunda cunostintele noastre despre viata religioasa si pentru a nu lasa loc problemelor sa ne invadeze.  Doar asa putem da continuitate purificarii sufletului, ca atunci cand avem grija ca unele lucruri, ca sa dureze mai mult, le dam mai multa atentie, ne ingrijim de ele. Iar asta se poate face doar prin prezenta continua la biserica si, acasa, prin lectura.
 In sfarsit ma aflu in fata duhovnicului care ma mustra pentru lipsa mea la spovedanie atata vreme. Imi crapa obrazul de rusine si, dupa ce ma adun, caci lacrimile im formasera un nod in gat, ma spovedesc.
 Concluzia e ca nu va fi usor, dar cu rugaciune totul e posibil!
"Roaga-te ca si cand ai cere ceva ce iti doresti din tot sufletul!"
Doamne ajuta!