Lumini si umbre

Mi-aduc aminte cu drag ca, de cate ori mergeam cu sora mea undeva, diverse persoane isi dadeau cu parerea referitor la cat eram eu de frumoasa... Era magulitor sa primesc complimente, dar si apasator acest fapt, de cele mai multe ori. Dupa parerea mea, nu ma incadrez chiar printre frumusetile rare, e cert, totusi, ca transmit ceva aparte prin zambet sau prin lumina ochilor...
O data, ne intorceam cu trenul de acasa, tot acasa..., caci parasisem locurile natale pentru a ne urma visele. In tren, la dus, aveam tot timpul ceva de povestit si nu ne opream din ras, iar la intors, treceam in revista, cu lux de amanunte, fiecare clipa si vorba de duh de pe la noi, ce ne reicarcase bateriile. La un moment dat, cineva a intervenit si a intrebat-o pe sora mea daca eram manechin, ca tare frumoasa sunt. Raspunsul a fost negativ, dar intarit de convingerea aceleiasi persoane ca ar fi bine sa ma inscriu la un curs de manechine.
In fine, din gluma sau mai in serios, chiar am hotarat ca putina relaxare nu mi-ar strica si, mai stii, ceva aveam de castigat in urma unui curs de manechine. Cursul a fost ok, caci aveam o profesoara cu umor care inspira incredere ca om si noua, ca participanti.
Casa respectiva de manechine, dadea o sansa si celor care masurau mai putin de 1,70m in inaltime, tocmai de aceea organiza anual Concursul de Frumusete "Miss Mignon", la care m-am decis sa iau parte. Pe langa obisnuitele probe ale unui asemenea concurs, aveam sansa sa impresionam publicul printr-o proba la alegere. Eu am trecut cu repeziciune in revista cateva versuri din poezia aleasa ca proba, la care, unul dintre organizatori, mi-a atras atentia ca e nevoie de o anumita dictie in recitare. Asta stiam si eu, dar mentionarea cu pricina m-a indarjit si mai mult, incat eram sigura ca nu se vor astepta, dar vor ramane impresionati, desi nu tanjeam dupa nici un premiu.
Ziua concursului sosise. Iar dupa obisnuita parada de siluete prezente in concurs, stiam ca nu reprezint o amenintare, caci simtul meu nu m-a abandonat niciodata, mai ales in asemenea situatii, dar voi ramane in amintirea celor prezenti.
Era timpul probei mele. Prezentatorul concursului, si redactor de televiziune, in acelasi timp, m-a introdus in scena, ca pe o viitoare jurnalista, fiind studenta la o facultate de acest profil, astfel incat am pasit cu emotie, am luat microfonul intins spre mine si, imbracata cu o fusta lunga portocalie si o bluzita alba, hainele surorii mele, caci mi le imprumuta frecvent, m-am postat in mijlocul scenei, atenta la atmosfera din jur. In sala era agitatie, un public fara prea mare curiozitate la ceea ce urma sa fie.
Eu, insa, am auzit derulandu-se meu fondul meu muzical, Richard Clayderman - Love story, si am lasat versurile poeziei sa curga. In acel moment, liniste deplina... Eram ca intr-un vis, simteam ca tineam in vorbele mele tot universul... Ceea ce transmiteam eu, era aievea... Eram stapana acelor clipe pe care nu mi le putea fura nimeni...

Otilia Cazimir - Lumini Si Umbre

Ai ochii negri, mincinosi si rai
Fantanile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licarind în fund,
Ce ma atrag spre-adanc ca ochii tai.

Cînd vreau sa plec, ma tii în loc cu un cuvant
Asa se zbat copacii în furtuna;
Ca pentru fuga crengile- si aduna,
Dar radacina- i leaga de pamant.

De azi încolo n- am sa- l mai iubesc…
Dar cînd îi vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n- am sa-l mai iubesc- de maine.

Pe zi ce trece- ti seman tot mai mult;
Asa izvorul ce se- arunca- n balta,
Se- nvaluie cu malul laolalta
Si- n loc sa- i spele apele verzui, îsi tulbura izvorul apa lui.

Ma iscodesti ca pasarea de prada,
Ma urmaresti cu ochii reci si rai,
Dar uiti ca daca- s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai.

Mi- e fata împietrita ca o masca
Si- n ochi lumina- i gata sa se stanga
Chiar diamantului ca sa sclipeasca
Îi trebuie o raza s- o rasfranga.

Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna- i rece si egala
E ca o floare artificiala
Pe- o pajiste cu maci arzand în soare.

Cand voi pleca, ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat sa nu ma mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îti umblu- n cale.

Ce demon oare mi te- a scos în drum?!
De- ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- as alege.

Azi mi- a venit cu ochii calzi si buni
Si nu l- am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i înflorita pentru tine.

Te vad mereu ca- n clipa de pe urma;
Încremenit în capul scarii
Cu zambetul uitat în coltul gurii
Si- n ochi, taisul crud al nepasarii.

Esti rau. Dar cand aud c- o spune altul
Ma uit în jos si strang din pumni si tac.
Ca numai eu în toata lumea asta
Am dreptul sa te cert si sa te- mpac.

Eu am sa plec cu sufletu- mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire
Banuitor si trist si- nfrigurat.

M- am resemnat; atît a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele- n apus
Si- astept raspunsuri care n- or sa vie
La întrebari pe care nu le- am pus.
Poezia se sfarsise, si parca totusi se dorea o continuare...Vedeam o mie de ochi atintiti asupra mea, iar in fundul scenei, pe X, organizatorul concursului, care imi atrasese atentia asupra dictiei in recitare, ma privea la fel de surprins. A urmat un ropot de aplauze de neuitat....
M-am ales cu premiul "Miss Naturalete", pe care il pastrez si acum, ca marturie al unicului concurs de frumusete la care am participat...
Cu ce altceva m-am ales de la cursul de manechine? Cu cateva parade de moda ale unor personaje celebre, cu cateva fotografii deosebite si cu o experienta placuta.