DAN PURIC, INTR-UN INTERVIU CU CLAUDIU TARZIU (sursa: Revista FORMULA AS)

                                               PASAREA COLIBRI - PLOAIA CARE VA VENI


Dupa ce i-a fermecat pe romani si tot mapamondul cu excelenta artei sale teatrale, Dan Puric experimenteaza o noua seductie: scrisul si cuvantarile publice.      Cartile i se vand in tiraje ametitoare, iar pledoariile sale, strabatute de spirit patriotic, moral si crestin, atrag multimi entuziaste de oameni. Un fenomen pe care am dorit sa-l investigam impreuna cu creatorul lui

"Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina"

- Anul trecut ati inregistrat un succes rasunator cu prima dvs. carte, "Cine suntem", care s-a vandut in 85.000 de exemplare. Anul acesta, succesul promite sa se repete cu al doilea volum, "Despre omul frumos". Cine este omul frumos?

- Omul frumos din Romania este acela care, cu discretie, respinge toate incercarile de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru. Omul frumos tinde spre desavarsire. Daca nu poate vorbi impotriva uratului, tace, dar in tacerea lui e un refuz hristic a tot ceea ce inseamna urat. Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina. Tara aceasta, slutita, degradata, uratita, lovita, este intarita pe dedesubt de omul frumos. Asa a fost la noi transfigurat uratul. Am infrumusetat ceea ce nu se poate infrumuseta: hidosul. Prin suferinta asumata jertfelnic si prin rugaciune cu lacrimi, omul frumos romanesc a transformat temnitele in manastiri. Omul frumos urmeaza modelul hristic. Caci Hristos a infrumusetat jertfa de sange, care in sine e cumplita. El a infrumusetat crucea, un obiect de tor-tura, care astazi este cinstit. Hristos a infrumusetat suferinta, pe care a facut-o corabie catre Dumnezeu.

- De ce era nevoie de o carte despre "omul frumos"?

- Pentru ca exista biblioteci despre omul urat si trebuia sa vorbeasca cineva si despre omul frumos. Cartea mea este o afirmare a valorilor acestui neam, este totodata o denuntare a uratului de langa noi si opereaza o separare, absolut necesara, intre frumos si urat. Acolo unde uratul nu poate fi infrumusetat, il separam de frumos. Romania, ca si lumea intreaga, este astazi supusa unui proces de uratire. Uratul ne invadeaza parsiv. E timpul sa restabilim granitele dintre frumos si urat si sa constientizam frumusetea. Frumosul este discret si plin de iubire. Adevarata frumusete se raporteaza la divin. Frumusetea fara iubire este a diavolului, si este cea mai ispititoare dintre toate. Deci, se cuvine o separare si in ceea ce numim frumos. Frumusetea adevarata este o sfintire a lucrurilor banale. O bucata banala de sapun ieftin devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Pitesti si-a scris viata pe ea, cu unghia. O cana de tabla ordinara devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Aiud batea in zid alfabetul morse pentru a comunica cu fratele sau de suferinta.

...............................................................................................................................................................................................................

- Ati facut cariera artistica, mai ales in spectacole de pantomima. O arta muta a teatrului. Vorbitul in public este o revansa pentru indelunga tacere?

- Mi-a zis mie un oltean: "Dom'le, cand taci, le spui bine, dar cand vorbesti, le spui si mai bine". Genial olteanul. Se poate ca nevoia de a spune mai mult decat prin gest sa ma fi facut sa vorbesc, desi nu asta a fost principalul resort. Iesirea mea in public nu a fost ceva premeditat, cum nu au fost nici cartile. Nu ma gandeam acum cativa ani sa tin conferinte sau sa scriu carti.

...............................................................................................................................................................

- Putina lume stie ca ati si predicat in cateva biserici din tara. Cum v-ati simtit in aceasta postura?

- Parintele Iustin Parvu m-a aruncat in aceasta sfanta apa. Am murit de frica. Am slabit trei kilograme cand am vorbit prima oara in biserica. Pentru ca, totusi, mama m-a facut cu bun simt si ma aflam intr-o manastire, unde erau parinti care stiau enorm in comparatie cu mine. Ce sa le spun? A fost extraordinar de greu. Desi, Bunul Dumnezeu m-a luminat ce sa vorbesc. In predica nu e ca in teatru, nu prinzi experienta, ci un soi de curaj, care vine de Sus, atata vreme cat esti pe cale.