La plimbare...printre zambete si culori...

Ca sa simti sufletul naturii, trebuie sa iiascultiglasul, sa te plimbi printre peisajele ei, sa ii respiri miresmele si sa ii raspunzi cu tandrete... Asa poti descoperi locuri si frumuseti care te poarta cu gandul la lumi de poveste...
   Intocmai poti intra in sufletul unui copil...El iti daruieste tot ce are, insa, darul cel mai de pret, pe care il poti obtine, e cristalinul din rasul lui de copil...  Are nevoie de cateva lucruri materiale pentru a creste mare, dar pentru implinirea sa ca om, cel mai mult, are nevoie de... dragoste...
    Si, cum natura fara rasul unui copil, ar fi, poate, mai trista, l-am dus pe ingeras in parc...

   Itr-unul  din parcurile centrale ale Romei am descoperit acest idrocronometru. 

  Pe placuta informativa scrie ca a fost inventat si construit in anul 1867 de Padre Domenicano Giambattista Embriaco. 
   Este inconjurat de un lac peste care traverseaza o punte.
   Reprezinta un orologiu care masoara secundele timpului cu ajutorul apei...e de-a dreptul inedit.
   Dar, dincolo de inventie, poti intrezari firul unei povesti in care, aici, se afla locul de intalnire a doi indragostiti...Iti poti imagina plimbarile celor doi, departe de gandul trecerii timpului, desi timpul le era masurat de orologiul din imagine... Iar trandafirii le erau martori de nadejde...

   Vraja dispare, caci ne straduim sa ii atragem atentia piticotului ca, o rata salbatica, parca in asteptarea celor doi iubiti,  pluteste pe apa... in zadar, rata a zburat la agitatia noastra...
   Sub ochii nostri, spectacolul de primavara ne imbie sa continuam plimbarea...