Cand circulam cu
metro-ul, mare lucru nu faceam, decat sa trag cu ochiul la vecini si sa le studiez fetele, modul de a se imbraca si sa fiu atenta sa cobor la statia cu pricina... Nu am defel obiceiul
unora care, mai ales dimineata, la prima ora, cu gandul inca la somnul de dimineata si cu oxigenul care aproape ca lipseste, datorita aglomeratiei, isi dau aere de intelectuali: care vrea
sa isi termine capitolul romanului ori altul ce nu sare peste vreo stire de ultima ora si tot isi face loc sa rasfoiasca paginile ziarului.
Mai nou, ochii imi sunt indreptati spre baietelul meu care, (sper sa nu-i fie de deochi!), e taaare cumintel. Incerc sa ii spun din priviri ca e totul in regula, iar el isi petrece timpul studiindu-si manutele pana la iesirea din metrou.
Azi-dimineata, in primavara, si 30 ale lunii, un domn, insotit de-a sa vioara, a sarit in metrou si ''a aruncat'' frenetic, pe corzile insetate de muzica, acordurile lui Vivaldi. Cine a avut urechi sa auda, a auzit...Omul, desi canta cu un anumit scop, pe altii i-a facut sa viseze... Eu am coborat, avand, inca in auz, ritmurile primavaratice pline de frenezie.
Ii urez, domnului cu vioara, sa aiba nadejde...
/image%2F0564474%2F20180423%2Fob_3a05ad_img-20180323-140525.png)