/image%2F0564474%2F20180423%2Fob_3a05ad_img-20180323-140525.png)
De Pasti, sufletul se innoieste...asa e de cand lumea. Cand eram mica, cea mai mare bucurie, de Pasti, era mersul la biserica si inrosirea oualor, ca sa nu mai vorbim de ciocnirea si mancatul acestora. Nu stiu cat intelegeam eu pe atunci despre Biblie, dar plangeam cu lacrimi si suspine la filmele despre viata lui Iisus Hristos, si imi doream doar sa ma fi nascut in vremea aceea, pentru a fi alaturi de El, ca sa ii iau apararea.
Si... dupa cativa ani in care, de fiecare data, aproape ca adormeam la slujba de Pasti, pentru ca, desi mica, sora mea ma purta cu ea oriunde, deci si la denie, mergeam la biserica cu drag, sa cant odele inchinate lui Isus, sa ocolim biserica in Vinerea Mare si sa ne impartasim cu sangele si trupul Lui. Daca am sarbatori Pastele in fiecare saptamana, nu doar de dragul sarbatorii, si sufletul ar fi mai usor...
Eram asa de fericita sa o ajut pe mama la gatit, la pregatit maioneza pentru oua umplute si salata boeuf, la pudrarea cornuletelor cu zahar praf si ungerea oualor rosii cu ulei ca sa luceasca! Nu ca sa ma laud, dar, ouale inrosite de mama mea, erau pentru mine cele mai frumoase oua rosii din imprejurimi, de un rosu cald si gustoase rau... Probabil va intrebati ce gust pot avea ouale inrosite de mama mea, ca doar au toate acelasi gust...Ei, bine, pentru mine, nu. Pentru mine aveau un gust aparte, ca, de fapt, orice ar gati mama mea.
Asa ma bucur in fiecare an de Pasti, chiar daca am crescut, si nu mai adorm la slujba, pentru ca aceasta (slujba) a capatat alte intelesuri de-a lungul anilor. Acum le las sa mai atipeasca putin pe bunicutele noastre , carora le tineam companie pe atunci.
Si, cu atat mai mult astept Pastele anul acesta, pentru ca, desi e mic si papa inca laptic, voi pregati cu dragoste nesfarsita retetele pe care le gatea mama mea, pentru baietelul meu, care, la 5 luni, ne invata, pe mine si pe taticul lui, ce inseamna iubirea... si nu numai.
Va doresc un Paste luminat de pace si iubire!
