Nu e soare, fara mare...

E regula de baza trezirea de dimineata pentru a merge la mare. Papà Marcon e linistit cand gaseste un locsor liber sa isi parcheze masina cu calm, fara nervi si agitatie. Si are mare dreptate! Ne bucuram de liniste si calm, fara sa fim nevoiti sa suportam aglomeratia. Copiii se simt in largul lor, vorba ceea. Andrei joaca fotbal cu baietii pe plaja, iar Caterina cucereste priviri si capteaza atentia prin gingasia si naturaletea-i cu care se joaca in apa, total degajata, cuminte, dar cu caracterul din dotare, dand zor sa guste din apa sarata a marii si din nisip. Nu e cale sa o faci sa se razgandeasca. Doar oferindu-i, ca alternativa, o bucatica de pizza. O batranica s-a distrat grozav, mai apoi, intreband-o pe Caterina daca si-a pus funduletu la inmuiat, ca tare bine se mai asezase in apa rece a marii, incantata si entuziasmata, pusa pe sotii si pe haz. Mai o poza, mai o baita, soseste pranzul... Peste pentru toata lumea, daca tot suntem pe plaja! Ai restaurante la indemana, cu vedere spre mare. Briza marii ne mangaie obrazul incins. Pestele? Delicios tare! Sa ne fie de bine! Slava Bunul Dumnezeu pentru toate! Sa fim iertati ca nu onoram Sfanta Liturghie, dar e peste puteri de cald. Copiii sa ne fie bucurosibsi noi, de dragul lor.