Copilarii constructive

Lumea copilariei e cea mai frumoasa varsta, a jocurilor si jucariilor, in primul rand.

Nici nu se crapa bine de ziua ca mogaldeata mea ne si asalteaza cu intrebarea: "Mamaaaaa (papaaaaa'), vrei sa te joci cu mine?"

Am vazut prea rar atata pofta si energie infinita de joaca asemanatoare copilului meu. Mai nou, iubirea mea nu prea mai accepta sfaturi si explicatii. Eh, pai, da, cred ca v-ati prins deja! Ni le da el noua. E el cel care e copil si noi, parintii lui, trebuie sa ne jucam dupa regulile lui. E sfarsitul lumii daca nu e el regizorul. Mai daunazi ma cam luam cu firea, (batand apropo ca nu s-a nascut invatat sau intrebandu-l cine e mai mare, eu sau el). De  curand, insa, chiar ma gandeam ca si eu, la randul meu, prea putin acceptam, ca si acum, de altfel, indicatiile pretioase ale unora. Imi placea si inca mi place sa descopar eu insami si sa cultiv, mai apoi, ceea ce imi place. Fortarile din afara nu le-am agreat dintotdeauna. Si cred ca multi imi vor impartasi gandurile. Cui ii place sa i se dicteze ce si cum sa faca? Zis si facut! Si pare sa functioneze. Atmosfera de joaca e destul de relaxata in acest fel.

Ptiticul meu adora printre altele constructiile Lego. E foarte creativ. Pe langa acestea mai prefera puzzle-ul, pictatul si desenatul, golgul de casa, incat ne gandim sa il inscriem la un asemenea curs pentru copii, ma stii ce campion se afla in el!,  chiar si joaca de-a gatitul. Ah, sa vezi ce repede gateste, cat ai zice peste!

Iar in parc, mi-e cam mila de individul/a care este supus/a rafalei de intrebari si raspunsuri ale lui Andrei.

E un vorbaret si jumatate, sociabil si cu stofa de leader, asa cum ne-a informat una dintre educatoarele care s-a cam plans de asa-zisa lui energie deosebita, la care tati a convocat-o la o intrunire cu Directoarea pentru clarificarea situatiei. Educatoarea a retras cat ai cilpi plangerea, pe motiv ca e aproape de pensie si nu e nevoie sa se ajunga la asemenea actiuni. De atunci, piticul meu e mult mai relaxat la iesirea de la gradi, iar educatoarele sunt mult mai zambitoare si afectuoase. Ceea ce m-a dus cu gandul la faptul ca inaintea acestui mic incident, Andrei era un fel de oaie neagra, insa, de curand, e apreciat la giusta lui valoare.  Zic eu, daca nu tii ritmul copiilor, ce cauti intr-o institutie publica de copii?