Serenada de vara a unei amintiri

Pubblicato il da Camelia

Azi e, in sfarsit, zi de vara. Parca am inceput sa imi revin oarecum din oboseala si sa tanjesc dupa o zi draga inimii mele. Inca am fluturi in stomac, respiratia mi se taie din cand in cand si ard de nerabdare sa ma uit cu nesat la fotografiile care au imortalizat momente de neuitat, emotii stranse de-a lungul anilor si transformate in dorinte, clipe de vis ce au zburat prea repede si care nici nu ne-au dat timpul necessar sa realizam ca le traim cu adevarat.

18 mai 2013.

Vremea a fost foarte capricioasa la Roma la inceputul lunii mai. Insa, intr-o zi speciala ca a noastra, zi dorita si indelung asteptata, chiar si soarele a tinut mortis sa dea stralucire evenimentului. Am avut parte de o zi insorita si calda e vara. Asteptarea a fost atat de intensa, momentele organizatorice nenumarate, iar adrenalina ajunsese la limita, incat nervii erau conectati la maxim, gata sa explodeze. Apoi, abisul. Caderea intr-u scenariu de vis, pus la punct cu daruire . Totul s-a desfasurat cu viteza luminii. Chiar a fost? Da. A fost. Dupa miezul noptii deja trecuseram in mainile lui “A fost o data, ca niciodata… o nunta, nunta lui Marco si a Cameliei”. As da timpul inapoi in fiecare zi de atunci pentru a putea repeta o exprienta de neuitat. S-a sfarsit prea repede. Parca nici nu am avut timp sa realizam ca noi eram protagonistii propriului nostru scenariu.

Azi, ne regasim unul pe altul, mai uniti decat inainte, cu aceasi nerabdare de a ne revedea, cu aceasi dorinta de a ne suna cand nu suntem alaturi si de a ne spune, ca si inainte, ca unul fara altul nu am putea trai. Iar intre noi sta o inimioara de copil care da sens legaturii puternice si care ne impresioneaza in fiecare zi cu daruirea si frumusetea deosbite.

O voce incondundabila

Con tag NOI...

Commenta il post