<<Ce parere aveti de cuvintele Scripturii din cadrul Tainei Cununiei, potrivit carora femeia trebuie sa se teama de barbat? Credeti ca e valabil acest lucru in casatorie?

-Da, sa traiti!...
Finalul este asa: ,,Iar femeia sa se teama de barbat,,. Nu sa-i fie frica, ci sa se teama. Fiti atenti! ,,Femeia sa se teama de barbat,,. Inversul iubirii nu este neiubirea. Anatomicul iubirii nu este neiubirea. Nu este ura. Anatomicul iubirii este frica. Daca cei doi se iubesc, nu au cum sa le fie frica unul de altul. Dar se tem de dragul iubirii celuilalt.
 Cateva versete putin mai sus, la acelasi Sf. Apostol Pavel - noi acolo nu prea accentuam! - spun de ce si cand trebuie sa se teama de barbat. Si anume, cand barbatul face pentru ea ce a facut Hristos pentru Biserica. Ce a facut Hristos pentru Biserica? A murit pentru ea! Cand barbatul moare pentru femeia lui, e firesc ca femeia sa se teama.
 Teama nu inseamna sa fii o cretina care sa o iei peste cap de fiecare data cand vine ala beat si nespalat de la serviciu si vine sa isi impuna dreptul de barbat al familiei. Asta nu e teama, aia e prostie! Iar prostia se vindeca cu desteptarea.
 Cand se teme femeia de barbat? Cand il vede implinind toate cele ale casei ca un Dumnezeu.

 Eu cred ca femeile se tem de barbatii lor cand, de exemplu, la masa de seara sunt stransi cei doi-trei-patru copii ai familiei (unul, dupa regulile de integrare europeana!...), mama e in capatul mesei, iar tatal frange painea si o da copiilor. Acela e un moment de teama! Atat de mult seamana sotul meu cu Hristos, cand e la masa, cu copiii, si frange, si le da cu atata bucurie  painea, ca ma tem sa nu-l ia Dumnezeu de langa mine! Ma tem sa nu ma lipseasca Dumnezeu de darul pe care il reprezinta.>>