Ce mai face ingerasul...

Ingerasul meu creste... E din cale-afara de perspicace, deoarece ma uimeste in fiecare zi cu ceva nou in dezvoltarea sa de copil.
E frumos, dulce, destept si ascultator, atat cat poate intelege el sa fie la un anisor si 4 luni.
Pai, ce face?
E vorbaret, din fire, de cand era mic, asa ca a pastrat traditia si, dis-de-dimineata, isi da cu parerea, cu glasciorul lui cristalin, la te miri ce, incat, nu ai cum sa nu incepi dimineata cu voie buna. Are in repertoriu cateva cuvinte pe care le articuleaza corect, cum ar fi: apa, care a fost al doilea cuvant dupa mama, arde, cachi? cu semnul intrbarii, caci nici el nu e sigur cand soseste sau nu, cu-cu!, atunci cand ne jucam pitululsu prin casa, bau-bau, caruia el ii zice ba, etc.
De mai bine de 2 luni coboara singur din pat si se deplaseaza dint-o camera in alta cu usurinta, caci reuseste sa isi deschida singur usile, ridicandu-se pe varfurile picioruselor pana ajunge la cleanta.
Cand a inceput sa mearga ma intrebam cum poate sa stea in picioare non-stop, mereu in miscare, dar m-am linistit, caci, de cateva saptamani a inteles ce inseamna a te odihni si in timpul zilei, nu numai noaptea, asa incat , din cand in cand se urca pe canapea, ori de cate ori ii cad in mana telecomenzile de televiziune si mimeaza ca schimba canalele, iar cand ne aflam in dormitor se urca in pat si se lasa pe spate, razand infundat, caci ii place la nebunie sa ne jucam de-a tranta si asta inseamna el da tonul distractiei.
Ii place sa se joace cu intrerupatoarele si a prins el miscarea butoanelor de la aragaz, cu care ne cam da bataie de cap, dar suntem atenti si gata.
E un stres cand ne stinge televizorul, ca doar ii plac butoanele, daaa, e greu dezvatul asta, ca de altfel tot ce e interzis.
Telefoanele sunt o alta feblete de-a lui, de cand avea cateva luni.
Ii place sa manance gogosari si castraveti murati de vreo saptamana, pop-corn, chips-uri de la 9 luni, iar in rest, orice. A, mai sunt dati cand, ca sa manance, trebuie sa inventam tot felul de jucarii improvizate, dar ne atingem scopul.
Bunica ii tot insufla spiritul muzicii populare si mimeaza si el pocnitul din deget si invartitul... E papusa mea care dantuieste mereu...
Cel mai mult se distraza cand Chris, pisicul, are chef de joaca si alearga dupa el prin casa si rade cu pofta, incat devine molipsitor.
Iar cand mancam, stand cu noi la masa pe scaunelul lui de om in miniatura, povestind una alta, radem, iar el rade alaturi de noi, de parca ar pricepe tot si toate.
E asa de fericit cand se intoarce mami lui de la servici, iar pentru mine nu e fericire mai mare, decat sa fiu intampinata de sufletelul meu, dragostea mea mica si sa mi-l strang cu drag la piept, sa sarim amandoi in sus de bucurie si sa ne umplem de pupici.
E un copil cuminte, destul de sociabil...Hm, si chiar ma bucur ca e mai discret in felul de a se comporta in afara casei...
Luna trecuta a facut un nou vaccin si a urlat ca din gura din sarpe, la vederea pediatrei. Dar i-a trecut. Nu-i place fata ei si gata, desi ii vorbeste dulce...
In rest e un copil fericit..., sper sa inteleaga si altii...

Leggi i commenti