Nu am de ce sa ma plang! Doamne m-a binecuvantat cu doi copii sanatosi si cuminti, fara mari batai de cap la momentul diversificarii sau cresterea dintisorilor.
Lui Andrei nici nu stiu cand i-au rasarit primii dintisori. De fapt, stiu, la 5 lunite, dar nu s-a plans deloc. Avea suzeta. Adormea la loc comanda, unde il puneai. L-am alaptat doar 3 luni. Am si un tap ispasitor pentru asta, ori de cate ori iasa vorba, dar nu are rost sa ma mai lungesc. Important e ca a fost un dulce si un cuminte. Unde ma uitam, nu vedeam un copil mai frumos. Era soarele meu! Se juca cu masinutele, erau preferatele lui, fara sa faca mare tam-tam, si i le si desenam in toate formele si culorile. Daaaaa! Andrei, ce sa iti deseneze mama? Masinute... Apoi plastilina si acuarelele l-au fermecat pe loc. Isi vedea de ale lui ore in sir. Cu lego, a luat amploare imaginatia lui Andrei. Ce zic, si-a luat avantul! A inceput sa construiasca cu ingeniozitate si tact orice... Eu i-am propus roboteii, papà, nave etc. Era centrul micului nostru univers. L-as fi vrut mereu mic, dulce si ascultator, ceea ce e imposibil.
Apoi, cand a batut ceasul , mi-am dorit si o fetita. Doar a mea, cat va fi! Si, cand chiar s-a confirmat ca va fi fetita, vestea i-a lasat masca pe cei doi baieti ai mei, l-a adus in lacrimi timp de o ora pe Andrei, iar mie nu imi credeau urechilor. Dar eram acolo, incercam sa vizualizez pe monitor, ceea ce imi explica doctorul si sa imi tin in frau firea ca sa nu zbor de fericire de pe fotoliul de consultatie.
Caterina... Eeeeh, Caterina noastra e lumea intreaga. E o explozie de forme si culori. E incantarea in persoana. Ne uimeste si ne vrajeste in fiecare zi. Un mondo da scoprire! E ceva de genul: In timp ce spal eu vasele, apare Caterina. De fapt, imi sta mereu prin preajma. E cu antenele vesnic in directia mea. Cum ziceam, spal vasele. Mama, ce faci? Eu vreau sa vad, vreau sa te ajut! Stii, ca in scenele acelea in care iti vine sa dai bir cu fugitii! Dar nu poti, in cazul ei. Izbucnesc in ras, o umplu de pupici si o urc langa chiuveta. Sterge si ea oalele ei mici de bucatarie etc. Cand gatesc, e tot acolo. Pune usturoiul, ulei, sare, piper. Ma ajuta sa amestec in oala, vrea sa manance pasta abia aruncata3 in apa ce fierbe. Da! Nu am de ce sa ma plang! Andrei era la fel! Ciudat e ca am cam uitat! Dar eram cuprinsa de aceleasi emotii! Reuseam sa pun mai des impresii la catastif despre el. Si bine am facut! Le recitesc si ma emotionez pana la lacrimi. Chiar deunazi, nemaigasind incaltari cu numarul 35 la raionul pe care il frecventam, ce 35, a trecut la 37 in vara asta, am realizat cat a crescut baiatul meu. Si m-am emotionat! Cresc copiii nostri!!!
Cu 3 zile inainte de sfarsitul lui octombrie zile am hotarat ca e vremea sa intrerup alaptarea Caterinei. Am scapat si de folositul scutecului din vara si am trecut repede de la olita direct la water in jur de 3 saptamani. Eu consider ca mi-am indeplinit cu sarg si brio datoria. Draga mea copila e pentru mine cea mai dulce comoara de pe lume! E tehnica in persoana, iubita mea! Ii ies toate bine. Si e de o gingasie infinita! Acum inca isi mai aduce aminte de sanul ei, in timpul zilei, il pupaceste putin si, gata! Noaptea doarme ca un ingeras. Totul decurge bine. Nu e mofturoasa la mancare. Si, mai ales, mananca fructe si legume. Spre deosebire de perioada din prima sarcina, pe durata celei de a doua am consumat zilnic fructe si legume. In timpul alaptarii, de asemeanea. Uite de ce, Caterina infuleca cu pofta broccoli, proaspat fierti cu sare si ulei de masline, si in toate variantele, orez cu ciuperci sau cu orice fel de legume. Andrei nu prea agreeaza legumele. Abia mananca rosii. Dar ma scot cu fructele, cu ciorbele, cu ardeii umpluti si tocanitele. In rest, nu moare de foame. E lunga lista. Pentru Andrei bauturi acidulate nici ca exista, in schimb Caterinei ii place Coca Cola, Tota Tola, vorba ei. Si ne dam pe spate de ras de multe fraze de duh de-ale ei.
Trebuie sa marturisesc ca la cei 2 ani si aproape 6 luni ii fuge mintea... Se impiedicase si cazuse in fundulet in camera. Eu si Andrei am pufnit in ras, nu?, asta e prima reactie. Caterina ne-a pus la punct rapid: Nu e nimic de ras. Apoi, a auzit ea prin parc la Bianca, o mai noua prietena de-a ei de 4 ani (Caterinei ii plac fetitele mai mari decat ea, pe cei mici, asa ca ea, nici nu ii considera) o fraza, de genul: Neanche per songno!, adica: Nici prin vis!, ceea ce in romana ar veni: Nici prin gand nu-mi trece sa fac asa ceva! Prichindeaua mea a priceput sensul din zbor si foloseste expresia cu mare tact.
Andrei a crescut. Si tot creste... Cu vise, dorinte, nazbatii si obraznicii, specifice varstei. In afara de judo, e prins in mrejele fotbalului. Rezolva jocuri cu fotbalisti si echipe de fotbal pe celularul lui papà si petrece mult timp pe terenul de fotbal. Isi descarca energia inepuizabila. E pasionat si de desen. Orice devine pentru el pasiune, transpune in desen. Zeci de foi desenate umplu rafturile. Din cand in cand il pun sa mai faca ordine printre ele si sa mai arunce la cosul de gunoi "operele" mai vechi. Daca arunc eu, e sfarsitul lumii. Sunt "creatiile" lui! Personal am si gasit idea pentru liceu. Liceul artistic sta scris pe el. E de acord! Ei, fotbalul se invata din zbor! Mai nou, de prin vara, are un prieten apropiat. Ar sta impreuna non stop. E ribeliunea in persoana Andreiul meu! Zboara zilnic prin casa sulite si sageti!!! Trebuie sa recunosc ca nu e simplu deloc sa ma impart la doi. Dar... dupa furtuna, rasare soarele! Mama nu renunta cu usurinta! Deocamdata tot mama are drept de replica. Mi se pare normal! Acus va implini 9 ani. Wow!!! Cata nevoie e inca de o mana de fier. Si cine poate sa i-o ofere, daca nu mama!? E destul de inteligent sa priceapa! Uite de ce copilul meu ma imbratiseaza cu dragoste fara rezerve dupa orice mustruluiala.