Mama, e lupul?

Pe vremea cand Andrei avea 2 ani, ii citeam in fiecare seara "Cei 3 purcelusi". La intrebarea: Andrei, ce poveste iti citeste mama?, raspundea "Purcelusi". Caterinei ii place aceeasi poveste. 

Aseara am iesit cu Caterina sa aruncam gunoiul. Caterina era tare bucuroasa la gandul ca doar, doar intalnim pisici pe stradute. Se lasase umbra intunericului. La dus a fost ok, cu remarca iubitei mele ca e intuneric. Am aruncat gunoiul, apoi Caterina mi-a sarit in brate. Dupa cativa pasi a dorit sa coboare. Am luat-o de manuta, pt ca "te iubeste mama" si trebuie sa traversam straduta asta de manuta, chiar daca este laterala si ingusta, altfel Caterina obisnuieste sa mearga singura pe strada, in orice ocazie, in toaaata autonomia.

-Mama, e lupul?, ma intreaba cu glas dulce. Nu, mama, nu sunt lupi in oras. Sunt copii, tatici, mamici, fratiori, surioare, bunici, catei, pisici, putulici si pasarici😉, dar asta este alta poveste.  Lupii locuiesc in padure. In oras nu sunt lupi, am mai adaugat eu in vant, doar pentru mine, sau sunt, dar nu in adevaratul sens al cuvantului. Si, dupa ce am mai facut un tur al blocului, pe racoare, cu ea in brate, ne-am intors acasa, unde e bine.