Soare rasare. Caterina-3 zile pana la 10 lunite

Pubblicato il da Camelia

Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.
Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.

Primavara ne-a permis, in sfarsit, sa iesim din casa. Of, capricioase au mai fost Babele anul asta! Daca ar fi sa dam curs superstitiilor, ar insemna ca tot anul sa il petrecem imbufnati, ca si cand un nor intunecat ne-ar sta de-asupra capului. Hai sa fim seriosi! Cum poti fi trist langa o strengarita de fetita?! Caterina e soarele nostru intr-o zi noroasa, e muzica ce ne binedispune, e inocenta ce ne face mai buni. La 3 zile inainte de sfarsitul celei de-a 10-a lunite copila noastra continua sa bata din palme pentru a-si exprima bucuria, ne indica cu aratatorul tot ceea ce ii starneste interesul. E ametitor de dulce! Ne ofera sa gustam din ceea ce ea insasi mananca, ne daruieste din jucariile pe care le scoate satisfacuta din cutie. Apoi ne distreaza de fiecare data cu abilitatea cu care incearca sa imbrace haine pe care le gaseste prin casa, tragandu-si-le tacticoasa pe cap. Exploreaza fiecare coltisor al casei. Acolo unde mama zice Nu!, ea zice Da! si mai aprig, cu toata fiinta ei. Asa incat o gasesti in baie, ori gata de a goli orice sertar abia deschis, dar intrezarit de departe, pregatita sa faca inspectie in dulapul de sub chiuveta din bucatarie si, mai ales, da fuga pe branci, cat ai clipi, pe terasa, o data ce usa e deschisa. Daaaa, e unul dintre locurile ei preferate, unde inca pune in balanta daca e cazul sa mentina o stare pasnica sau de agitatie in prezenta masinii de spalat. Depinde de starea ei de spirit! Cert e ca o studiaza zilnic. Dupa care trece la scos rufele umede din lighean, a nisipului din vazele plantelor mele, (degeaba am incercat sa le acopar cu staniol), a datului pe jos ale instrumentelor de desenat de la tabla lui Andrei etc. Mama e inventiva. Mi se pare normala curiozitatea piticoatei. M-as preocupa la proba contrarie. Asa ca o sustin si i le explic pe toate, ba ii repun sosetele de cateva ori in lighean ca sa aiba ea cu sa se delecteze, in timp ce eu imi fac treaba. Si functioneaza. Acus acus ma va ajuta sa pun rufele in masina de spalat si sa le pun si la uscat. Isi copleseste taticul cu gesturi tandre si da chiote patimase la vederea lui Andrei, dar si la auzul vocii sale. E drept ca Andrei nu prea mai are liniste in desfasurarea activitatilor lui, dar , in ciuda acestui fapt, e gata mereu s-o ia in brate, sa o imite si sa o mai si supere, din dragoste, dar si din plictis, uneori. Asa cum ea descopera lumea, noi ne bucuram sa descoperim o evolutie stralucitoare a fetitei noastre.

Con tag Caterina

Commenta il post