Despre Citadela lui Exupery

Daca e sa aleg, aleg “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery. Da, “Citadela” e cartea mea de suflet, un fel de Biblie la care ma indrept cautand intelepciune. Poate unora dintre voi vi se va parea straniu, dar “Citadela” nu e o carte ca toate cartile; nu se citeste de la prima pagina catre ultima. “Citadela” se citeste precum o carte magica: o iei lin in brate, la amurg de zi, pui o intrebare si lasi sa se deschida sub ochii tai o lume intreaga plina de raspunsuri. “Citadela” iti ofera intotdeauna raspunsul potrivit. Trebuie doar sa vezi cu ochii sufletului dincolo de cutiile neincapatoare ale cuvintelor, unde contrariile nu exista. Antoine de Saint-Exupery a facut din aceasta carte o cetate a sufletului si o imparatie a intelepciunii. A trimis “Curierul de Sud” si un “Pilot de razboi”, intr-un “Zbor de noapte” catre acel “Pamant al oamenilor” unde “Micul Print” astepta in “Citadela” semintiilor. “Citadela” mi s-a dezvaluit intr-o zi insorita de primavera pe rafturile unui anticariat de strada si nici in ziua de azi un am reusit sa inteleg de ce predecesorul meu a tinut sa o vanda. Cum poti lasa din maini Cunoasterea dupa ce ai atins-o, ai ajuns sa o mangai si te-a privit cu doiosie inapoi? Caci vedeti, cartea mea are istorii prinse intre pagini… “Citadela” este cartea in care limbajul nodului divin care leaga lucrurile se dezvaluie, poruncind oamenilor sa construiasca cetati. Dar daca vrei sa-i dezbini, arunca-le seminte si astfel vor muri de foame, sufletele li se vor atrofia si dragostea va pieri. Caci omul este asa cum este si nu poate fi transformat in altceva dar se naste perpetuu prin daruire si se construieste pe sine insusi asemeni unei citadele. Omul trebuie sa isi stapaneasca cu mana firma domeniul, caci in afara de el nu poseseaza nimic altceva si sa se inchine la zei, gata in orice clipa sa ia foc. “Nu incerca sa transformi omul in altceva decat este. Caci, fara indoiala, ratiuni puternice, impotriva carora un poti sa faci nimic, il obliga sa fie asa cum este si nu altfel. Dar il poti transforma in ceea ce este…” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Dar toata viata este nastere. Si te obisnuiesti cu tine asa cum esti.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Atunci cand te daruiesti, primesti mai mult decat dai. Caci nu erai nimic si te implinesti.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Iata pentru ce, daca ti se sting zeii, nu vei mai acepta sa mori. Dar nici nu vei mai trai. Caci contrariile nu exista. Chiar daca viata si moartea sunt cuvinte care se opun unul altuia, nu poti sa traiesti decat prin ceea ce te-ar putea face sa mori. Cine refuza moartea, refuza viata. Caci daca nu exista nimic mai presus de tine, nu mai ai nimic de primit. Decat de la tine insuti. Dar ce vei putea scoate dintr-o oblinda goala?” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Caci doar cei ce asteapta fulgerul ca pe singura lor solutie sunt atinsi de el, caci ei asteptau aceasta imagine si erau deja claditi pentru a lua foc” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Prietenul este, inainte de toate, cel care nu te judeca” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Prietenia o recunosc prin aceea ca un poate fi dezamagita, iar dragontea adevarata prin aceea ce un poate fi lezata” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Nu confunda dragontea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci contrariul parerii comune, nu draogstea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariu dragostei.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Cel ce iubeste doar apropierea dragostei nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit implinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery) “Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Rastoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)